ÎNTRE DOI STRĂINI CARE SE RECUNOSC
Destine rătăcite pe cărarea vieții,
Ca-ntr-un miraj în zorii dimineții,
S-au întâlnit în ceața risipită,
Cândva au fost iubit și ea iubită,
S-au contopit privirile pierdute,
În contopire s-au pierdut redute,
Această întâlnire a fost o adiere,
Azi sunt străini și totul parcă piere,
În rătăcire această întâlnire efemeră,
Rămâne un miraj, rămâne o himeră,
Căci sunt străini chiar de se recunosc,
Nu-i contopire, e rătăcire... nimic nu are rost.
Emilia Dinescu