În priviri se scaldă cerul,
Plouă lacrimi străvezii,
Mă-nfioară tot misterul
Zilelor ce vor veni,
Plângeți-vă neputința,
Ochilor ce tot poftiți,
Voi disimulați credința,
Fața o schimonosiți,

Omule, păzește-ți mintea,
Căci din ea ies izvodiri,
Ea-i locașul, e sorgintea,
Sutelor de răzvrătiri.
Azi puțin, (îți zici în pripă,
Că nu e mare scofală!)
O bătaie de aripă
Și greșeala-i capitală!

Nu te amăgi, păcatul,
Că e mic sau că e mare,
Zestre-i de la necuratul
Și te duce la pierzare!
Mulți ajuns-au ca să creadă,
Tot ce satan le promite,
Vor minuni mereu să vadă,
Nu cred cele profețite!

Multă lume se adună,
Ca și Toma tot așteaptă,
Degetul în răni să-și pună
Să-nțeleagă calea dreaptă!
Dar cu-atâta așteptare,
E în risc însăși credința,
Cel ce fără Domnul moare,
Nu-și va pierde doar ființa!

Trupul trece, e țărână,
Îl revendică pământul,
Doar suflarea-i-e străină,
Ei i-a dat viață Cuvântul!
Când nu ai încredințarea
Că ești o făptură nouă,
Duhului, n-auzi chemarea,
Nici de-i soare, nici de plouă!

Și-ți trăiești anii pe glie
Fără scop și fără țintă,
Nu ai gram de bucurie,
Doar necazul te alintă!
Peregrin ce nu ai stare,
Te oprește și ascultă,
Doar Isus dă vindecare,
Dumnezeu binecuvântă!

Dacă ai încredințarea,
Că salvarea-o dă credința,
Făptuiește ascultarea
Și-ți vei bucura ființa!
Vei da un nou sens trăirii,
În suspin sau fericire,
Harul sfânt al mântuirii,
Te va umple cu iubire!

06/05/2025, Popești-HD, Lucica Boltasu