Nu-L pot vedea de grijuri

Nu-L pot vedea de grijuri când mă frământ mereu
În labirintul fricii, pipernicit și pal
Uitându-mă cu teamă la spumegândul val,
În loc să simt că-n pânze îmi suflă alizeu.

Problemele mărunte L-ascund pe Dumnezeu
Și prin mulțimea strânsă, ca la un carnaval
Îmi caut o-nălțime, un dud ca piedestal
Ca să privesc pe Domnul, asemeni lui Zacheu.

Mă cațăr pe o creangă de râvnă și credeu
Să fiu mai sus de grijuri, într-un moment vital
Văzând în răni pe Domnul prin lacrimi de cristal.

Mulțimi de negre umbre când mă frământă greu
Și îmi ascund lumina Cuvântului astral
Mă cațăr pe o rază, să-L văd în pieptul meu.