Cum porumbeii zboară

Cu duhul blând și inima ușoară,
Ne-mpiedicat în dragoste și gând,
De nici un dor spre lume alergând,
Ghemul de har mereu se desfășoară.

Credința mea din piept se înfășoară
În raze vii, noi roduri culegând
Cunoscător, cu duhul alegând
O cruce grea și-o haină de fecioară.

Când rănile au început să doară
Mă dăruiesc, pe Cel de sus rugând
Să mângâie durerea mea, plângând.

Când arșița de slavă se coboară
În viața mea, doar boabele strângând,
În juru-mi văd cum porumbeii zboară.