Pe la geamul înghețat
al credinței mele
trece iar colind curat
călător spre stele,
trec în zbor de-argint cântând
îngerii minunii,
Fiului și Maicii dând
razele Cununii.

Dar eu ce-am adus Pruncului Isus?
- Peșteră și ger, lerui Doamne ler,
rele pân-la cer, lerui Doamne ler.
Iar de-acum vreau Domnului să-I dau
casă de oier, lerui Doamne ler,
slavă pân-la cer, lerui Doamne ler.

Trec păstorii fericiți,
moșii și părinții,
Pruncului ducând smeriți
aurul credinții;
trec cuminții magi plecați
peste veacul zării,
Fiului ducând mișcați
smirna ascultării.

Iar din albul lumii nins
de argintul lunii,
ca tămâia s-a desprins
taina rugăciunii:
- Doamne, fă și-n casa mea
praznic cu lumină,
ca odată și din ea
solii dragi să-Ți vină.