Din câmpul cel cu stele, din cerul cel cu crini,
iubirea mă privește cu mii de ochi divini,
și dulce mă sărută cu mii de buze moi,
Isuse, ce divin e când suntem numai noi!

Când visul mi-e aievea
și-aievea mi-este vis,
de ce nu pot sta-n Raiul pe unde sunt trimis?
când cerul meu e coruri din Nord și până-n Sud,
de ce nu știu în urmă, nimic din câte-aud?

De ce nu pot din toate minunile să țin,
ci pier în clipa-n care napoi din ele vin?
și ca un cor de păsări ce când te văd dispar
- așa-mi zburați deodată în clipa când tresar! ...

O, unde este Raiul în care-mi stați mereu
și când o să mă țineți să nu întorc nici eu,
din ce-mi veniți mai multe, mi-e tot mai dor și dor
de clipa când aievea n-ar fi să mai cobor...