¹ Destul m-au asuprit cu ură,
din tinerețea mea mereu,
să spună Israel, să spună
câte-asupriri avut-am eu...

² Destul, destul mă asupriră
din tinerețe pân-acum,
dar nu m-au biruit nici unii
și nu m-au doborât nicicum.

³ Plugarii mi-au arat spinarea,
cu brazde lungi am fost brăzdat...
⁴ Dar Domnu-I drept, tăiat-a funia
cu care cei răi m-au legat.

⁵ Să dea-napoi plini de rușine
cei ce urăsc Sionul Sfânt.
⁶ Să se usuce ca și iarba
pe-un coperiș uscat de vânt.

⁷ Secerătorul nu-și va umple
vreodată mâna lui cu ea,
nici cel ce leagă snopii, brațul
cu dânsa nu-și va încărca.

⁸ Și câți trec, nu zic: "Fiți cu Domnul"
și: "Binecuvîntați fiți voi"
nici: "În al Domnului Sfânt Nume
vă binecuvântăm și noi... "