O, poate-o mamă a-și uita
copilul ce-alăptează,
să n-aibă milă oare ea
de fiul ce-l veghează?
Ce-l strânge ea la sânul ei
și somnul i-l veghează?

Dar chiar și dacă v-ar uita
ființa neuitată,
Eu totuși nu vă voi putea
de-acuma niciodată...
Eu să vă uit nu voi putea
de-acuma, niciodată.

Căci v-am scăpat pe-a Mele Mâini
în rane neuitate,
și-a voastre suflete rămân
în Ochii Mei curate...
Eu nu le uit și sunt pe veci
în Ochii Mei curate.

Veni-vor zile când cei răi
uitați vor fi de tine,
vedea-vei fericiți pe-ai tăi
cu fețe-n veci senine,
despovărați și fericiți
cu fețe-n veci senine.