A venit Iisus cu portocale
să mă viziteze la spital,
pe coridoarele lungi şi goale
plângea subţire un ţânţar.

Noaptea a venit cu lună nouă
să-mi bată moale în fereastră,
din ochiul negru s-a pornit să plouă
de s-au udat şi florile din glastră.

Citeam o carte ca vremea să mai treacă
lăsată de Iisus când a plecat,
pe-o cană spartă o muscă buimacă
fără de veste ea s-a aşezat.

Păşeam covorul verde de trifoi
pe o alee de nori şi de flori,
Hristos alături şi numai noi doi,
printre portocali păşeam visători.