1. E vremea din urmă când dragostea s-a răcit
Din cauza nevegherii, neghina firii a înflorit
Ne-am dus tot după idoli, l-am uitat pe Hristos
Și pierdem anii vieții pe lucruri far' folos

2. Nu mai suntem în clocot, azi suntem caldicei
Caci nu mai ști sa dai ci vrei nu mai sa iei
Și zici ca ești avut ca te-ai îmbogățit
Fără sa ști tu ceasul, când fi-vei osândit

3. Nu mai accepți mustrarea si sfatul îți pica greu
Tu nu mai crezi în Domnul, trăiești ca un ateu
Nu vrei sa te mai lupți, sa strângi învățătura
Ca la sfârșitul vremii sa îți primești cununa

4. Nu ști sa mai iubești, sa ierți tu nu mai ști
Mai rastignesti tu firea? Sau ești ce vrei sa fi?
Vrei sa mai fi omul credinței ca Avraam?
Ori din cauza neascultării sa pierzi doritul Canaan

5. Dar cei ce îl slujesc striga necontenit
"Stăpâne bun și drept, mai ai de zăbovit?"
Te striga a ta mireasa, te striga Duhul Sfant
Sa vi sa-ti iei aleasa de pe acest pământ