DE MULTE ORI

De multe ori Te-am întristat,
Cu nepăsarea mea cea crudă.
De multe ori Te-am îndurerat,
Urechea mea nu voia s-audă.

De multe ori nu te-am crezut,
Şi nu Ți-am înțeles iubirea.
Deși minuni eu am văzut,
Părea himeră nemurirea.

De multe ori eu am greșit,
Al nevegherii somn dormind.
Ispitele ades m-au copleșit,
De rugăciuni lipsită fiind.

De multe ori lovită de ură,
Să mă răzbun, gata eram,
Tu, iubire, fără de măsură,
Mi-ai dat, deși nu meritam.

De multe ori în necredință,
Am zăbovit la sfatul rău.
Dar n-ai lăsat a mea fiinţă,
Să coboare-n adânc de hău.

De multe ori m-ai biciuit,
Să mă scoți din nepăsare,
Ca Tine nimeni nu m-a iubit,
Şi nu mi-a dat așa iertare.

De multe ori nefericirea,
Cu mângâieri ai alungat,
Şi-a încolțit iar fericirea,
Cu harul Tău m-ai inundat.

De multe ori ai stat aproape
De mine, la durere şi nevoi.
Cu somnul dus de pe pleoape,
Am plâns adesea amândoi.

De multe ori ai semănat,
În mine, fericire deplină.
M-ai spălat de ce e păcat,
Să fiu un copil fără vină.

De multe ori m-ai întărit,
Cu aripi de vultur să zbor.
Sfințirea în mine ai urmărit,
Să nu lipsesc din popor.
Amin!