Noi nu ne-așternem hainele pe cale
Să calci pe ele, sus pe măgăruș,
Ci inima ce plină e de jale
C-a strâns amarul din greul urcuș.

Noi nici măcar nu rupem rămurele
Cu bucurie să le fluturăm
Ci cântul nostru înălțăm spre stele
Și-n vers duios, Isus, Te adorăm.

Și nu strigăm cu gloatele odată:
"Osana fie Celui Prea Înalt!"
Ci-n taină te chemăm ca și-altă dată
Ca să ne mântui sufletul pătat.

Și nu Îți cerem izbăvire, Isus,
Din lumea asta prea-ncercată
Ci să ne-ndrepți privirile în sus
Și să Te așteptăm ca niciodată.

Că Tu vei reveni cu-o-mpărăție
În care va trai doar cel ce-i sfânt.
O, Doamne, vrem ca slava Ta să vie
Ca să domnească pacea pe Pământ!