C-o mână pe Cuvântul
Lui Dumnezeu Cel Drept
cu cealaltă mână
pe viața mea din piept,
în fața conștiinței,
în Fața Celui Sfânt
și-n fața tuturora -
spun cel mai greu cuvânt.

N-am vrut întâietate,
mi-e martor Dumnezeu
n-aș fi-ndurat pentru-asta
un ceas din chinul meu.

N-am vrut cu nimeni ceartă
de vorbe fără rost
ci apăr adevărul
așa cum știu c-a fost.

N-am vrut să fac partidă,
nu vreau și nu voi vrea
ci vreau să-mi țin statornic
și drept credința mea.

Nu m-am atins de-avutul
nici celui mai hain
ci vreau solia sfântă
cum mi-am primit, s-o țin,
cum știu că ne-a lăsat-o
înaintașul sfânt
pe patul morții sale
cu ultimu-i cuvânt.

N-am vrut nici să mă apăr
oricât am fost călcat
ci nu pot să-mi las steagul
pe care am jurat,
căci am o conștiință
și-n fața Celui Sfânt
am să răspund odată
de-un bun și-un legământ.

Eu știu cum ne-a fost calea,
căci de copil am stat
la cot cu-naintașul,
și-alături am luptat,
el m-a-nvățat: - așa e!
așa să știi să spui
Hristos așa-ți va cere
răspuns în fața Lui.

- De-aceea strig, de-aceea
nu voi tăcea nicicând,
cum aș scăpa de-osândă,
dac-aș trăda tăcând?
cum aș scăpa când astăzi
văd bine că se vrea
schimbată-nvățătura
așa cum n-a fost ea?
schimbată calea Oastei,
schimbat al ei duh bun
și rostul ei, și ținta
- iar eu să nu v-o spun?

Să tac? Să nu le apăr,
trezind pe frații mei?
- dar cum aș fi-atunci
față de Domnul și de ei?

N-am interes, nu caut
nici laude nici bani,
nu m-au tocmit în slujbă
nici prieteni nici dușmani
nu urmăresc câștiguri
din drumul sfânt să-mi fac
n-am fost bogat vreodată,
dar azi sunt mai sărac.

Sunt învățat cu foamea
și munca cea mai grea
nu țin la-mbrăcămintea
și nici la viața mea,
nici nu țin la părerea
ce lumii i-o trezesc
eu cinstea ce stă-n haină,
puțin o prețuiesc.

Nimic n-am ce să-mi apăr
nici prieteni nici idei
mai scump mi-e adevărul
ca toți cei scumpi ai mei.

Nu sunt gelos pe nimeni
oricât ar fi-nzestrat
căci fiecare-și are
răspunsul lui de dat.

Nu contrazic pe nimeni,
nu asta urmăresc,
ci apăr pân-la moarte
un bun nepământesc.

Nu fac vreo nedreptate
nici celui mai străin
ci lupt să-mi apăr frații
de-abateri și dezbin,
nu dușmănesc pe nimeni
oricât mi-ar fi vrăjmaș
ci vreau să-mi nalț solia
și steagul de ostaș,
nu vreau să am nici prieteni,
nici gând străin de-ai mei
ci vreau, mergând cu frații,
să fiu în tot, ca ei.

Nu vreau să iau nici plată
nici dar de la străin
mai bine rabd de foame
decât cu ei să-nchin.

Nu vreau s-aduc iscoade
străine printre frați,
nu vreau s-ascund ce curse
ne-ntind cei vinovați,
nu vreau să seamăn ură, -
n-au drept cei ce bârfesc,
nu-i nimenea pe lume
să nu pot să-l iubesc
aducă-și fiecare
aminte în ce fel
a fost față de mine -
și eu față de el...

Nu vreau să-mi apăr viața,
nici numele - aveam
destule căi să le-apăr
dac-asta urmăream
căci martor mi-este Domnul
că și-astăzi pas cu pas
trec numai prin primejdii
în fiecare ceas.

Ci astăzi când văd glasuri
plătite vinovat
să strâmbe calea Oastei
cu sunet încurcat,
când frați ce nu-și dau seama,
un drum greșit aleg
când minți neluminate
nu văd și nu-nțeleg,
când mulți, chiar și din frunte
nu văd spre ce-s împinși
și mulți pe drumuri strâmbe
în mreji străine-s prinși
- doresc să strig cu toată
puterea mea acum:
treziți-vă! - acesta
e-al morții voastre drum!

Treziți-vă! - e ceasul,
e clipa să vedeți
cât de străini de Oaste
și drumul ei suînteți!

Treziți-vă! - și-ntoarceți
la primul crez și gând
cu lacrimi, fiecare,
întâiul drum luând,
o inimă și-o cale
s-avem cu toții iar
aceasta va aduce
Lucrării foc și har.
... Dar, o să treacă Oastea
și peste-acest impas
căci Dumnezeu, El Însuși,
o poartă pas cu pas
vor trece și-aste valuri
cum și-altele-au trecut
ci Oastea va rămâne
pe drumu-i cunoscut,
ca ieri vor fi și mâine
atâția dintre noi
ce ne-ascultînd, pieri-vor
prin curse și noroi
sunt scrise toate acestea
demult că vor fi-așa
- ci Oastea va învinge
căci Domnul e cu ea.

Pieri-vor și-acei ce-astăzi
pun piedici de vreun fel
ci Oastea mai departe
va merge către Țel.

Se va vorbi de dânșii
ca de-un trecut amar
ci Oastea străluci-va
crescând din har în har.

Pieri-vor toți cei care-i
fac rău fără temei
ci Oastea cea curată
va-nvinge peste ei.

Hristos așa a vrut-o
dintâi, și-așa o vrea
așa luptând va crește
și va învinge-așa.

Sunt mulți în ea nevrednici,
vor fi și-n viitor!
- ei vor pieri, și alții
lua-vor locul lor,
nu Oastea o să piară, -
n-o lasă Dumnezeu
pieri-vor cei nevrednici
ce-o tulbură mereu.
... Voi care veți ajunge
Mărețul Timp, să știți
de-aceste adevăruri
atunci să v-amintiți
c-atunci o să-nțelegeți
ce scump a fost plătit
cu jertfe Adevărul
ce voi l-ați moștenit
și că de ce, puterea
sau duhul cel mai rău
pe ea n-a fost s-o poată
clinti din drumul său.

Hristos și Adevărul
o să plătească-atunci
la cei ce-au strâns cu lacrimi,
cu jertfe și cu munci
la cei rămași statornici
ce-au ars dar n-au lăsat
lucrarea să se-abată
din drumul ei curat,
- dar va plăti cu flăcări
pe merit și pe-acei
ce-au păgubit Lucrarea
căutând foloase ei
și s-au făcut unelte
viclenilor vrăjmași
vânzându-și moștenirea
și crezul de ostași.

Atunci o să se vadă
că azi în tot ce-am spus
dreptatea și-adevărul
și sufletul mi-am pus...
... Cui vrea să înțeleagă,
cu cugetul curat
i-nfățișez acestea
cu adevăr jurat.

Cu singura dorință:
a binelui folos
să fim și noi și Oastea
pe voia lui Hristos
să biruie Lumina,
cel rău să fie-nvins
să fim un gând și-un suflet
pe-ntregul țării-ntins.

Să-ndepărtăm din cuget
tot ce-i străin primit,
să fim și noi și Oastea
așa cum am pornit
să ne-mplinim cu toții
curatul legământ
de care vom răspunde
în fața Celui Sfânt...

- Cui nu vrea să-nțeleagă,
privească-mă nebun
și strice mai departe,
nimic n-am să-i mai spun
va răsplăti odată
Dreptatea ne-ndoios,
- acesta mi-e cuvântul
- în fața lui Hristos!