Suim plângând adesea, în drum spre Ghetsimani,
și tot ținutul, parcă, e-un plâns de mare jale...
Dar nu știm că la slavă se-ajunge prin dușmani
și nici că la-nviere ieșim pe-a Crucii cale.

Azi curge-n taină plânsul acelor ce sunt muți,
și geamătul acelor ce nu pot să vorbească.
Dar mâine, ei cânta-vor pe vecii netrecuți,
Hristos o să-i sărute în Slava Lui cerească

Rugați-vă ca ochii să vi se facă sori
cu care să pătrundeți prin noaptea ce mai este,
ca trupu-acesta șubred să vi se-mbrace-n zori
cu trupul nemuririi sosită fără veste.

Noi plângem după Domnul, dar și El după noi.
Mireasa Lui Îl cheamă dar și El cum o cere! ...
O fericita clipă – unirea celor doi -
Și Nunta ce va-ncepe cu-ntâia Înviere.