Motto: Luca 2/48-49 ""Când L-au văzut părinții Lui, au rămas
înmărmuriți; și mama lui i-a zis: 'Fiule, pentru ce Te-ai purtat așa
cu noi? Iată că tatăl Tău și eu Te-am căutat cu îngrijorare. '
El le-a zis: 'De ce M-ați căutat? Oare nu știați cvă trebuie să fiu
în Casa Tatălui Meu? . '

Orișice familie este îngrijorată
Când vede că tu te-ai pierdut de ea...
Că te-ai schimbat prea dintr-odată,
Că nu mai ești cu ei, ca altădată...
Și nu pricep cum te-ai putut schimba.

Și căutând întruna, fără încetare,
Vine ziua în care ei te vor găsi...
Și vor fi uimiți de noua ta înfățișare,
De prezența ta în Casa de închinare...
Iar reproșurile lor nu vor lipsi:

'De ce te porți cu noi așa nechibzuit?
Ce va zice lumea, chiar nu-ți pasă?
Acum ne bucurăm că te-am găsit
Și vom spune lumii că te-ai rătăcit
Și n-ai mai știut să te întorci acasă. '

Oare nu știați, vei zice, ce îmi doresc?
De ce m-ați căutat? Oare nu știați
Că eu voi fi în Casa Tatălui Ceresc?
Și că aici e locul unde mă întâlnesc
Cu Întâi Născutul dintre frați?

Oare nu știați?
El m-a căutat întâi și m-a găsit,
Că-n lume am fost oaia pierdută...
Și acolo în prăpastie aș fi pierit
Dar Păstorul cel bun m-a izbăvit,
Și m-a salvat... Pe mine una din o sută.

Oare nu știați, de m-ați mustrat
Că ce va zice lumea, nu îmi pasă?
Vă voi răspunde limpede, apăsat:
Oricine-i credincios adevărat,
Aici, în Casa Tatălui, este ACASĂ.

Aici te-așteaptă Cineva cu drag -
Cum își așteaptă fiul, un părinte...
Aici găsește odihnă cel pribeag,
În alergarea lui spre alt meleag -
Spre Împărăția cerurilor sfinte.

Aceasta-i Casa Tatălui, Cel care-i
Ajutorul de nădejde în nevoi...
Aici găsești cuvânt de îmbărbătare,
Aici dă har și binecuvântare -
Și pacea Lui pogoară peste noi.

Aceasta-i Casa Lui! Oare nu știați
Că e Biserica lui Dumnezeu, cea vie?
Cu mulțimea de credincioși adevărați
Uniți în Trupul Lui și luminați
De Singurul care-i Lumină pe vecie?

Oare nu știați?
Că credința cu nădejdea e unită?
Și suntem Casa Lui dacă păstrăm
Până la sfârșit credința neclintită,
Dragostea, încrederea nezguduită
Și nădejdea cu care noi ne lăudăm.

Oare nu știați că este cu neputință
Ca omul păcătos să mai trăiască?
Că Dumnezeu, care are îngăduință
Nu ține seama de vremuri de neștiință'
Și poruncește tuturora să se pocăiască?

Casa Tatălui este o casă primitoare
Unde copiii Lui se strâng mereu
S-aducă jertfe- laude și închinare -
Cinstind c-o inimă mulțumitoare
Duhul harului lui Dumnezeu. '

Alba Iulia la 26 octombrie 2024. Amin.