Dragul meu, nici cât ar ține
Vârful acului cel mic,
Lucrul necinstit în casă,
Nici pe tine, nici pe masă
Tu să nu primești nimic,
Dacă te vrei ucenic.

Nu-ți păteze conștiința
A necinstei neagră pată,
Că oricât ar fi de mică
Toată bucuria-ți strică.
Tot se află și se-arată
Orice faptă necugetată.

Și oricât de mult pe urmă
Ai spăla-o, ea, curată,
Cum ți-a fost mai înainte
N-o să fie, ține minte,
N-o să fie niciodată.
Tot te mustră câteodată.

Fii cinstit! Mai mult cu viața
Cinstea ta s-o prețuiești.
Mai mult ca grămezi de aur,
Ea să-ți fie sfânt tezaur
Și să nu o cântărești
Cu alte lucruri pământești.

Dragul meu, pe calea vieții,
Fii profund cinstit mereu!
În tot ceea ce-I vei cere
Ajutor sau mângâiere,
Sau vei da lui Dumnezeu
Să nu fii un fariseu.

Că El nu se mulțumește
Cu orice și-n orice fel.
Nu-i așa de greu ca omul
Ce-i nemulțumit în totul,
Dar nici așa ușor ca el.
Că e sfânt, ne vrea la fel.
Amin.
(Duminică, 13 decembrie 2020)