OCEANUL DE LUMINA


Acei zori anunţaţi ai unei noi dimineţi,
Purtând din veacuri adâncă tăcere.
Preschimbă lacrimile trecutelor tristeţi,
În diamante şlefuite sub divină putere.

Orbită de strălucire, pătrunsă de lumină,
Ochii mi s-au deschis, iar Invizibilul
Şi-a deschis aripile pline de iubire divină.
Şi cerul mi-a dezvăluit Mântuitorul.

Iubirea divină din oceanul de lumină,
Înflorit în nimbul tainicului tron de foc,
Arde pe altarul Mirelui fără de vină.
Din Tatăl curge al dragostei soare cu foc,

Preface în bucurie chiar şi durerea.
Şi-mi umple inima de feerică fericire.
Se revarsă imnul bucuriei din ea,
Și-și cântă dorul după al ei Mire.
Amin!