Păsările migratoare
Autor: Dionisie Giuchici  |  Album: vol. 1 - Domnul, nu eu!  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de catre_un_cititor in 18/03/2009
PĂSĂRILE MIGRATOARE

Dionisie Giuchici
vol. 1 - "Domnul, nu eu!"

Dintre câte merg şi zboară pe pământul de sub soare,
Vreau să vă prezint în faţă, păsările migratoare.
Rândunicile şi barza, cocostârcii sau cocorii,
Şi atâtea alte soiuri care sfredelează norii.

Păsări care nu rezistă unde bate vântul rece,
De aceea ele zboară până unde iarna trece.
Dinspre cele patru puncte, milioane vin în zbor,
Spre căldura tropicală, până la Ecuator.

Multe însă dintre ele, după zborul depărtat
Peste mările albastre, au căzut, s-au înecat.
Însă cele optimiste, deşi obosite tare,
Au zburat mai sus de valuri, până dincolo de mare.

Apoi pline de speranţă şi voinţă ciripiră,
Africa, ţinuturi calde, şi prin ramuri odihniră.
Şi trăiră multe zile până cineva le-a spus:
"Păsărele călătoare, iarna a trecut, s-a dus.

Cuiburile vă aşteaptă construite din noroi,
Şi din beţe, şi din pene, să vă-ntoarceţi înapoi.
Este luna mai şi iunie, vă aşteaptă-a voastră ţară..."
Şi din nou peste albastrul apelor, mulţimi zburară.

Şi pe stâlpii de pe uliţi, şi prin vechiul coridor,
Se opriră fiecare pe la cuiburile lor.
Şi trăiră multe zile fericite, până când,
Vocea tainică le spuse: "Vine iarna în curând!"

Şi ţinură conferinţe, sfaturi pentru noul zbor,
Dar şi ciorile şi corbii au pătruns la sfatul lor.
"Vom pleca spre-o altă ţară, vom zbura spre-un nou ţinut!
Însă ciorile şi corbii au zâmbit şi n-au crezut.

"Să mai fie altă ţară? alte lumi? vă înşelaţi!
E mai bine să rămâneţi printre noi, să nu plecaţi!
Pui cu gălbenuş la gură, care v-aţi născut la noi,
Cine v-a vrăjit că este şi viaţa de apoi?"

"Nu ne înşelăm, -răspunde credinciosul umilit-
Gândul despre veşnicie, DUMNEZEU l-a dăruit!
Mai avem şi alte surse, DUHUL SFÂNT venit de sus,
Ne-a descoperit mărirea strălucirii lui ISUS!"

Cartea cu profeţi vorbeşte despre Africa mereu,
De ţinutul fără moarte, sus în cer la DUMNEZEU.
Nu ne înşelăm, fiţi siguri, DOMNUL de la început
A lăsat făgăduinţa despre celălalt ţinut.

Migratoarele surate, aşadar ne dau îndemnul,
Ca să urmărim smochinul, care pentru noi e semnul.
"Cine a venit de-acolo?" -strigă unii corbi mereu-
Dar Mântuitorul lumii vine de la DUMNEZEU.

El ne-a revelat frumosul despre celelalte zări,
Cei aleşi, spre locuri sfinte trec peste furtuni şi mări.
Unii biruiesc, salută ţărmul celălalt, dorit,
Pe când alţii printre valuri şi furtună au pierit.

După cum este şi vorba versului eminescian,
Despre unele catarguri scufundate în ocean:
"Dintre sute de catarge care lasă malurile,
Câte oare le vor sparge, vânturile, valurile?"

Dintre câţi spre cer porniră, câţi ajunge-vor şi sus?
Căci iubirea pentru lume, ne desparte de ISUS.
Păsărele migratoare, înspre celelalte zări
Deşteptaţi-vă, e timpul, nu mai staţi nepăsători!

Strângeţi bob cu bob Cuvântul, ca să rezistaţi în zbor,
Peste marea cu furtună, până dincolo de nor.
Adăpaţi-vă din apa râului cristalisat,
Din puterea Cincizecimii care curge neîncetat.

Staţi mereu în priveghere, stăruiţi în rugăciuni,
Căci pe calea mântuirii, vin necazuri, vin furtuni,
Nu descurajaţi pe cale, nu vă înfricaţi nicicând,
Iată ţărmul e aproape, vom ajunge în curând.

Cerul este plin cu stele, cu lumină, cu miraj,
Mergeţi numai înainte prin credinţă şi curaj.
Treacă cei din urmă-n frunte, cum se schimbă şi cocorii,
Ca să taie vântul rece, rând pe rând predicatorii.

Să nu fie numai unul căpitan la infinit,
Lasă-i şi pe alţii frate, dacă tu eşti obosit.
Este-o adevărată vrajă să le vezi cum trec în zbor,
Şirurile migratoare pe deasupra munţilor.

Şi cântând se-mbărbătară fiecare mai aproape,
Fâlfâind din aripioare peste munţi şi peste ape.
Să cântăm parcă ne cheamă, să cântăm când drumu-i greu,
Înspre ţinta mult dorită, GLORIE LUI DUMNEZEU!

Vreascurile adunate, cuibul nostru de pământ,
Se va dărâma, dar DOMNUL pregăteşte altul sfânt.
Printre pomii fericirii El ne pregăteşte locul,
Căci aici nu-i mult, şi iată va veni sfârşitul, focul.

Ca să nimicească ulii, corbii care-au râs mereu,
De cuvântul pocăinţă, de cuvântul DUMNEZEU.
DOAMNE, fă-ne păsărele pregătite pentru zbor,
Înspre Vulturul cel veşnic care va veni pe nor.

Dă-ne Tu aripi măiestre să zburăm în infinit,
Binecuvintează DOAMNE fiecare mântuit!
Ancorează-ne la ţărmul fericirilor de sus,
PRIN CREDINŢĂ ŞI NĂDEJDE, ŞI IUBIREA LUI ISUS!

AMIN


Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 7164
  • Export PDF: 89
  • Recomandări email: 1
  • Favorită: 1
  • Gramatical 1
  • Nisalin  k

    Gramatical 1 0
  • Diacritice 1
  • Nisalin  k

    Diacritice 1 0
  • Conținut 1
  • Nisalin  k

    Conținut 1 0
Opțiuni