Dorul dragostei din suflet
Călător în univers
Mi-a țesut din fire scumpe
Pânzele acestui vers.

Le privesc acum beteala.
Fapte mici și fapte mari,
Fire scumpe - fire tari,
Stau în pânzele vieții
Clipe - ceasuri - zile - ani!

Le-a țesut încet iubirea,
Cu suveica-n fir de har
În urzeala cea mai scumpă
Depănată pe Calvar.

Firul nu s-a tăiat încă,
Țes cu el mereu, mereu,
Vreau să las pe-a vieții pânză
Dragostea lui Dumnezeu.

Iar când firul de la urmă
Îl voi trage ostenit,
Să-mi închei țesutul pânzei
Bucuros și fericit.

*

Doamne, fă-ne a-nțelege
Că prin fapte și cuvânt
Țesem tot mereu la pânza
Vieții noastre pe pământ.

Dă-ne azi puteri, Isuse,
Să putem lucra așa,
Ca pe pânzele vieții
Să se vadă voia Ta.

Dă-ne Tu înțelepciune,
Dă-ne haru-Ți minunat
Să lucram țesând într-una
Firul dragostei, curat.

Și când se va strânge pânza
Când vom trage fir sfârșit
Să-Ți putem depune, Doamne,
Pânza-n chip desăvârșit!

Înălbită, veșnic sfântă,
Sclipitoare cum voiești,
Pânza vieții adunată
Pentru slăvile cerești.

Îmi privesc din nou beteala:
Fapte mici și fapte mari,
Fire scumpe, fire tari
Pânza vieții adunată:
Clipe - ceasuri - zile - ani!