Drumeţule cu flori de măr în suflet
Şi aripi mari înfipte în pământ
Adună-ţi cu credinţă al tău umblet
La umbra-nălţătorului Cuvânt.

El, ca un baobab cu ramuri sfinte,
Atâta sevă poartă în priviri!
La descojirea Lui luând aminte
Vei curge blând în limpezi împliniri.

Şi poate că urcând în Monte Libris
Îţi vei desface aripile minţii
Isprăvnicind, ca pasărea Colibri,
Pe unde dibuiau cu dor părinţii.

Cuvântul, A B C -ul nemuririi
Pe toţi ne vrea în arca lui sătui.
Să dăm respect şi patimă cetirii,
Să ne-odihnim în meritele Lui.