De ce pe toti care-i iubesc
Mi-i ia crancena soarta?
De ce nu pot eu sa traiesc
Far-a fi blestemata?
Caci umbra mea de cade akum
Pe fata ta vioaie,
Pe loc tu te transformi in scrum
Ramane o vapaie.
Micuta stea ce stralucesti
Asemenea lui Venus,
Dorinta sa-mi indeplinesti:
De soarta sa fiu dus.
Caci nimeni lang-o blanda stea
Nu stie ce sa faca.
Din mine...edoar umbra mea,
Caci fata mi-e uitata.
eram foarte trista,nu stiam nimic.am inceput sa scriu si a iesit aceasta poezie.sper sa va placa
Mihaela dragă, pune talantul(talentul) pe care Dumnezeu ţi l-a dat, în slujba Lui, şi atunci “blestemul” de care ţi-e teamă acum, va fi transformat, de Domnul, în binecuvântări cereşti. Cred, că toţi colegii care postează poezii pe acest site, aşteaptă cu tot interesul poeziile tale care să-L glorifice pe Domnul Isus Cristos, care a murit şi pentru păcatele tale. Cu stimă colegială, Gh. Barbu.
Mihaela dragă, pune talantul(talentul) pe care Dumnezeu ţi l-a dat, în slujba Lui, şi atunci “blestemul” de care ţi-e teamă acum, va fi transformat, de Domnul, în binecuvântări cereşti. Cred, că toţi colegii care postează poezii pe acest site, vor privi cu interes poeziile tale, prin care să-L glorifici pe Domnul Isus Cristos, care a murit şi pentru păcatele tale. Cu stimă , Gh. Barbu
Ar mai de efect pe site-ul acesta si ai scapa de frica blestemului!
g.p. - chicago