De ce pe toți care-i iubesc
Mi-i ia crâncena soartă?
De ce nu pot eu să trăiesc
Făr-a fi blestemată?

Căci umbra mea de cade acum
Pe fața ta vioaie,
Pe loc tu te transformi în scrum
Rămâne o văpaie.

Micuță stea ce strălucești
Asemenea lui Venus,
Dorința să-mi îndeplinești:
De soartă să fiu dus.

Căci nimeni lâng-o blândă stea
Nu știe ce să facă.
Din mine... e doar umbra mea,
Căci fața mi-e uitată.