Prăbușire
Autor: Cristina Simota  |  Album: 6  |  Tematica: Laudă și închinare
Resursa adaugata de Crissi99 in 16/04/2024
Mi-e prăbușită fața
În colbul de pe cale...
Și mi-e zdrobită viața
Și trestia mi-e frântă...
Dar plâng de bucurie,
În dulcea ei vâltoare,
De Harul ce-mi dai mie -
Iubirea cea mai sfântă.

Doar prăbușiți se-nchină
Acei ce Te contemplă,
Când arde-a Ta Lumină -
Sfințirea orbitoare...
Și când prezența-Ți trece
În ființa cea de Templu
Ca-n toiul iernii rece
A primăverii boare.

O, cum sa mă mai tângui... ?
Și cum să mă mai doară
Că-l gust în multe rânduri
Și știu c-al meu e praful... ?
Când dragostea din Tine
De tot mă înfioară,
Ca să vorbești cu mine,
Când vii din tot înaltul.

Mai lasă-mă în pulberi,
Să-mi simt întreaga vină...
Și eul să mi-l spulberi
Ca pe-un nisip tornada...
Dar, lasă-mi... lasă-mi harul
Să văd a Ta lumină...
Și umple-mi Tu paharul
Cu-a Dragostei... cascadă.

Mai stau să-mi plâng în taină
Și starea mea și dorul
De slăvile de... haină
Și tainica jertfire
Și viața Ta curată...
Tânjind adânc fiorul
Din glasul Tău de Tată,
Și susurul... subțire.


Mi-e prăbușită fața... -
Ce caldă ești, țărână...

Doar tu mi-erai speranța -
Să mă ascunzi de... Soare.
Dar azi îmi este Dânsul
Și El o să-mi rămână.
Și El îmi șterge plânsul -
Lumina nu mai doare.


Îmbrățișat o clipă,
Gustat-am veșnicia...
Căci dulcea Ta aripă
Deplin înmiresmează...
Și nu mai uit vreodată
În viață Reveria:

Tu mă iubești ca Tată -
Nimic nu mai contează.

Amin.
În Februarie 2023 m-am bucurat de primele conversații într-un context mai personal cu Onisim, cel care avea să devină curând prietenul meu în vederea căsătoriei. Atunci mi-a împărtășit povestea convertirii lui, de la răzvrătirea față de Dumnezeul Iubirii depline, pe care, prin prisma trecutului său atât de dureros, nu Îl putea percepe nicidecum ca fiind caracterizat de bunătate...până la conștientizarea profundă a sfințeniei Lui și a caracterului Său perfect. Nu voi împărtăși aici detaliile acelei experiențe, fiind ceva foarte personal, însă doresc să amintesc că el, fiind expus la prezența reală a Lui Dumnezeu, mi-a mărturisit: "Cristina, în acel moment mi-am dorit din toată inima mea să se deschidă pământul sub mine și să mă duc în iad...". Aceasta pentru că nevrednicia din ființa lui nu suporta acea sfințenie a prezenței Lui Dumnezeu...și da, cu adevărat nimeni nu ar fi vrednic de prezența Lui, fără un har infinit... Ce a urmat apoi a fost ceva sublim, prin care Dumnezeu și-a exprimat dragostea de Tată față de Onisim, dragoste la care el a tânjit toată viața, dar pe care nu a cunoscut-o până în acel moment. Această mărturie m-a înfiorat prin frumusețea ei și prin ea Dumnezeu m-a inspirat să scriu poezia "Prăbușire", ca pe o aducere-aminte a dragostei Sale infinite. Versiunea audio: https://youtu.be/K4iBlr9pF7E?si=2xedzvvsBLxmi5rn


Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 130
Opțiuni