Plângea cu plete aur,
aseară tuia în splendoare,
de spasme vânt
în zbucium lăcrimate,
se odihnea pe ram
zăpada strălucitoare
în care adormiseră
steluțe strălucind
și parcă răsfățate.
Un cânt îmi legăna
la piept zăpada,
plângeam cu tuia
în corzi de aur,
își acordau albinele
și fluturii arcușurile
iar vântul s-a transformat
în corzi de violoncel
dezmeticit, cântând
din alba partitură
scump tezaur.