Anotimpuri
Alexandrina Tulics, album Ceresc

Ține Dumnezeu în mână anotimpuri,
scântei țâșnesc din artificii colorate,
corolele de ghiocei-mbrăcați în iarnă,
inundă neaua așezată pe-nserate.
Viori-n culori ne cântă-o primăvară,
albinele repetă simfonii-n polen,
bondarii mofturoși își dreg-n bariton vocea,
ce-ar vrea s-acompanieze albinele
în ritmul roților de tren.
În voaluri colorate vara,
inundă văile, dealurile,
în legănat de-aur sfânt se coace pâinea,
din depărtări, susur de ape-nvolburate,
răspund la unison, izvoarele.
În rod bogat de toamnă ruginie,
parfum de dulce must și mere coapte,
dovlecii rotofei și-arată talia,
gândindu-ne la cuptoarele cu plăcinte încărcate.
Ține Dumnezeu în mână anotimpuri,
cu lacrimi mulțumesc, iar mulțumesc...
Înmiresmată de parfumate roade și florile iubite,
cobor în rugi și mă smeresc.