Și voi începe să îi bat pe toți
Zic eu, că doar sunt păstorul lor
Și încep cu acuzarea
Apoi încep să îi duc în deznădejde

Apoi la unii dintre ei nici nu le voi vorbi
Ce? Sunteți voi pocăiți?
De ce nu vegheați?
Vreți să veghez eu pentru voi?

De ce nu veniți la biserică?
Sunt scaunele goale
Iar eu ca păstor zic că fac bine
Dar oare fac bine?

Cum Îl arat eu pe Hristos în mine?
Oare Hristos a făcut așa?
El a scos din Templu pe cei ce vindeau porumbei
Dar pe cei care veneau la El ii primea

Eu ce fac? Ii duc direct la judecată
Și nu cunosc ce este în inima fiecăruia
Fiindcă nu îmi pasă ce au în inimă
Doar mă uit la înfățișare și merg înainte

Și zic, ăsta nu are față de pocăit
Unde cum arată, cum se îmbracă
Și nu știu că poate inima lui este curată
Da, ne cunoaștem după roade

Dar ca să văd roadele trebuie să îl cercetez
Și dacă îmi dau cu părerea doar așa,
Și zic, că nu este pocăit
Iată că va venit Stăpânul

Și se va împlini cu mine exact ceea ce este scris
Mă va găsi bătând slugile, mâncând,
Și îmi zic, Stăpânul zăbovește să vină
Și mă va găsi nepregătit

Deci, haideți să veghem
Că nu știm când vine Stăpânul
Să ne lăsăm de judecată
Să nu mai căutăm la față omului

Toți suntem la fel în ochii Lui
Toți aveam de dat socoteală de fapte
Nu, numai cel care îl consider eu nepocăit
Și chiar și eu, voi da socoteală

Doamne, adu mulțimi la adunare
Adu pe cei bolnavi
Pune-mă să le fiu călăuză
Să fiu precum Tu

Să lucrez cu ai lucrat Tu
Să le dau hrană la vreme
Să le spăl chiar și picioarele
Și să fiu o pildă pentru ei.
Amin.