Spune-mi:

-De ce ești tulburat
Cu cine te-ai îmbrăcat? !
Cu Cel Ce s-a-nnălțat
Și-a fost crucificat?
Sau ești unit cu altul
Cel ce-a zidit păcatul
Ce are vină grea
În tot ce plănuia
Cumva să se ridice
Și ordinea s-o strice
Acel mare rebel
Chemând lumea la el! ! ?


Sunet de tamburine
Te laudă Stăpâne
Și urcă sus la Tine
În zori de zi senine

Gurile multor sfinți
Ți-nalță rugăminți
Tu milostiv i-asculți
Și răspunzi celor mulți

Porți grija unei lumi
În care faci minuni
Ce-o păzești de prăpăd
Ce prea puțini îl văd

Rotirea în răstimpuri
A două anotimpuri
Globala încălzire
Ajung să nu ne mire

Și totuși multe sunt
Surprize pe pământ
Ca noi boli pe Terra
Schimbăm și atmosfera

Făcând din cea curată
Care n-avea o pată
O atmosferă mată
Atât de poluată
Încât sfârșitu-arată.

Carbonul din pământ
Lî-mprăștiem în vânt
Călduri grozave-n vară
Fac oamenii să moară

Mâncăm hrană tratată
Cu carne injectată
Ce proaspătă arată
La gust însă schimbată
Cu gustul de prelată
Cu cauciuc tratată

Apele le poluăm
Când mult plastic deversăm
Și textile curg pe ape
Ce le bem cu clor tratate

Și suntem mirați de fii
De-o cruzime de tot rară
O mulțime de copii
Ce fără motiv omoară

Adulții nevinovați
Necunoscuți și chiar tați
Alienare ce-i boală
Chiar la scară mondială.

Sunt mulțime de drogați
Printre-acești alienați
Care se taie cu-n ciob
Când nu mai au bani de drog

Ucid și nu le mai pasă
De ritm de somn ori de masă
Nici nu au vre-o remușcare
Asta parcă din născare.

Școlile nu sunt de ei
Viitori mari derbedei
Au și fraza agramată
De când nu mai fac armată

Sunt și clanuri și nu rare
Care-ajuns-au să se-omoare
Cu pari săbii și topoare
Unele ceva rasate
Au la negru cumpărate
Chiar și arme-automate
Cu care-ar putea s-omoare
Și poliția călare...

Eun haos social
În acest regn ”animal”
Plin de antisociali
Ce culmea se cred normali
Când nu sunt decât vandali.

Și apoi sunt beizadele
Care-s pline de inele
Ei sunt și drogați și beți
Nu le-ajung patru vieți
Din dimineță până-n seară
Se-ncaieră și se-omoară

Când alți tineri drogomani
Lovesc bătrânii sărmani
Pentru-n pumn minor de bani
Și când intră în sevraj
Îi lovesc cu mult curaj
N-au jenă de anturaj

Iar la școală tinere
Se trag de păr și lovesc
Își dau pumni ca și picioare
Ca turbate animale

Când câini pisici ori maimuță
Ling de drag copii de țâță
Cu atâta drag și dor
De parcă sunt puii lor

Dar la om maternitatea
E-așa de debilitată
Încât sute și chiar mii
De copii pleacă triști
Pe a morții poartă

Alții mari stigmate poartă
Copii mici loviți de soartă
Pentru-o conștiință moartă
Acelor doi genitori
Ai morții lor autori
Care imaturi se-arată.

Ei vor fi la rândul lor
De Tatăl drept lepădați
De n-au nici un viitor
Fiind doar jalnici blestemați

De al vieții Autor
Care-oricât de iubitor
Îi arată necurați! ! ...

Chiar la scară mondială
Câte-o minte criminală
Ce-i mai gravă ca o boală
Dă o lege care-omoară

Și cam ce să mai vorbim
De cei care-mpart dreptatea
Care și cu dinții țin
Teribil unora partea

Depărtați de adevăr
De care au și uitat
Căci banul într-adevăr
Mulți din ei a propulsat

La fel sunt și unii medici
Care-au tații profesori
Marii lor învățători
Cu-n slogan de fii eretici:

”-Scoate banii c-altfel mori”
Din aceștia e câte-unul
Care mult s-a străduit
De citit-a cu duiumul

Tratate ce i-au servit
Și tratează gratuit
Doar de stat fiind plătit
Care rar au și greșit
Asta fiindc-au obosit.

Căci aceștia au citit
Până-i luna la zenit
Ei fiind modeștii medici
Ce- au trecut multiple piedici.

Aceștia au speranță
În tot ceea ce fac
Ei nu își iau vacanță
Și nici nu se plâng ci tac.

Dar între ei sunt mulți
Ce banul îl vânează
Se-ascund ca niște struți
De nu îl iau turbează
Ei n-au pe Domnul pază

Mai sunt ”ciugulitorii”
De ajutor privat
Precum și manglitorii
Mari ”ploșnițe”. de stat
La propriu și la figurat

Ce mai putem vorbi
De sclavii la străini
Și ce-i mai rușinos
Că și-n propria țară

Dac-un patron bănos
Le-aruncă poate-un os
Se-arată arțăgos
Cu truda îi omoară

Plătiți cu bani puțini
Muncesc ca niște câini
De-aleargă la străini
La muncă foarte grea

Ei pleacă toți puhoi
Toți tinerei școliți
Ce-om face în război
Cu-acei afurisiti? ! ? ...

Of... țărișoara mea
Cine te-o apăra
De glonțul altuia? ? ! ...
Eu sângele mi-aș da

Pentru patria-mi bogată
Chiar de m-ar apuca
Dușmani de beregată

Ea m-a crescut
Și m-a făcut om drept
Și-n școală m-a ținut
Și educat corect

M-am supralicitat
Și m-am extenuat
De Domnul sprijinit
Ținând vieții piept

Și de-un țăran deștept
Muncit-am înzecit
Deși mult se cerea
Odat-am și greșit

N-tr-o zi cu muncă grea
Munceam ca tatăl meu
Munceam ca mama mea
Apere-i Dumnezeu
De noaptea-ceea rea.

Dar cei plecați afară
Muncind pe mari plantații
Ca sclavii-odinioară-i
Plătiți cu decorații? ? ...

Atunci unde-i dreptatea
Și pentru ce să moară
Când alții-au huzurit
Pe scara socială? ...

Dar să ne liniștim
Că străbun sânge poartă
N-au ajuns vre-odată
Cerșind să vă bată-n poartă

Să moară pentru glie-i
O mare bucurie
Căci Dumnezeu le-arată
C-avea-vor altă soartă

Pe-această cale dreaptă
Ei sunt chiar fiii lui
Stăpâni ai cerului
Fiindc-au trăit aparte
Îi va păzi de moarte

Gândiți-vă guverne
Ce vă credeați eterne
Că fugiți prin străini
Tratați ca niște câini

Doar atât meritați
Din Tisa la Galați.
Ca Remeș vă-ndopați
Cu țuică și cârnați
Și v-adresați cu frați.

Să nu ne amăgim
Noi ca popor creștin
Că-naltul cerului
Vin numai frații Lui

Acei ce s-au jelit
De viața pe pământ
Din toată omenirea
Cei ce-au dorit iubirea

Fiind cei ce-au târât
O cruce pe pământ
Urmându-L pe Iisus
Vor fi alături sus.


Fiindcă n-ați fost români
Vorbind doar baliverne
Și nu mai dați din mâini
Că luați bani puțini

Făcându-vă de-ocară
Storcând banii din țară
Să-i duceți înafară
Că mita vă omoară

Moldovan Pavel
29.02. 2024.
ALBA