Daniel în groapa cu lei!

Doi sfetnici se întâlniră
Unul hot, altul misel
Si se sfătuiră-n taină
Să-l piardă pe Daniel

Si fugiră la -mpărat
Să semneze ce-au scris ei
Cine nu i se închină
Să fie aruncat la lei

Atunci regele cu fală
Dă lege cu mâna sa
Însă nici nu se gândi
Cine-n plasă va cădea

İată că-ntr-o dimineată
Daniel din patul său
Ridicându-se degrabă
Se rugă Lui Dumnezeu

Pe când sfetnicii-l păzeau
Ei îl auziră-ndată
Cu decretu-n mâna lor
Daniel ajunse-n groapă

Împăratul supărat
Somnul nu si-a mai lipit
Se gândea la Daniel
Oare, va fi izbăvit. . ?

Daniel ajunse jos
În groapă, fără să vrea
Însă iată o minune;
Un Înger îl apăra

Gura leilor a-nchis-o,
Clăntănindu-se în dinti
Pe burtă se asezară,
Ca niste pisoi cuminti

Daniel, priveste geamul
Într-o liniste deplină,
Multumind Lui Dumnezeu
Astepta zorii să vină

Dimineata-n zorii zilei,
Împăratul strigă tare:
-Daniel! prietenul meu! !
Oare ai avut scăpare?

Vesnic, vesnic să trăiesti!
Împărate, domnul meu,
Dumnezeu a pus un Înger,
Ca să m-ajute la greu

Mare i-a fost bucuria
În brate l-a învârtit
Iar pe sfetnicii fătarnici,
Jos la lei i-a slobozit! Amin!