Slujitorul

Un bun slujitor
Chemat pe ogor
De Domnul sfânt
Prin legământ.

De-i terenul pietros,
Tare sau spinos,
Își iubește lucrarea,
Nu schimbă cărarea.

E soț și e tată
Cu dragostea toată.
Când dă de necaz,
Rămâne tot treaz.

Nu are solia ușoară,
Greul nu îl doboară
Și din praful de jos,
Se-nalță prin Hristos.

Când roada-i puțină,
El nu caută vină,
Nu aruncă plugul,
Atunci își ia jugul.

Când roada-i bogată,
N-așteaptă răsplată,
Ci arată spre Domnul
Prin care se ține rodul.

Când alții-nvenină,
Oferă iertare deplină,
Privește la Salvatorul
Care a iertat poporul.

Nu are oi preferate,
El le ocrotește pe toate,
Având pilda lui Hristos,
Chiar de-ar fi să cadă jos.

Este slujbei devotat,
Vrea secerișul bogat.
Cu tot dragul a lucrat,
Așteaptă apusul înălțat.

Când vede oaia rănită,
El n-o lasă rătăcită,
Nu o numește „păcat”
Și n-o pansează uscat.

Nu are domenii „sfinte”,
Vede cu ochi de părinte.
Orice oaie, orice miel
Pe toate le-ajută la fel.

Fără lumească putere,
Fără grijă de avere,
Pe drumul cu pietricele,
El împarte mângâiere.

Calea când i se sfârșește,
De la Domnul el primește
Un transfer de-aici de jos,
Sus în țara lui Hristos.
Amin.
(Prelucrare – 2019)