Omule împacă-te cu Domnul

Cât e omul de puternic
Pân’ la urmă e doar abur
Ce se-arată doar un pic
Pe-al vieții dulce susur.

Unii cred că țin în mâini
Bogății, palate şi bani
Însă văd curând la moarte
Că pe-aici le lasă toate.

Unii plini de viclenie
Se-mbracă-n sâlnicie
În picioare calcă semeni
Neagă veşnicia-n ceruri.

Omule, Cel Sfânt te cheamă,
Să te-mpaci cu El de grabă.
Ți-a plătit totul pe cruce
Ca să ai pe veci Salvare.

El la uṣă azi îți bate
Să-ți dea a Lui iertare
Nu respinge Glasul Vieții
Taina veşnică a Iubirii.
Simion Ioanăș