Ezechiel 10.
Plecarea slavei din templu


M-am uitat și mă mir,
Deasupra capetelor, heruvimilor,
Era ceva, ca o piatră de safir,
Și ca un scaun, de domnie, deasupra lor! ...

Și El, a zis celui îmbrăcat cu haina de in:
”-Intră între roțile de la heruvim,”
Umpleți mâinile, cu cărbuni aprinși,
Apucă-i în mâini, dintre roate,

Și-aruncă-i încinși, peste cetate...
Heruvimii, cei fără pată,
Stăteau lângă casă, în partea dreaptă,
Și când a intrat, acest om bun

Curtea dinăuntru s-a umplut de fum.
Atunci, slava Domnului, s-a ridicat ușor
Și s-a-ndreptat spre pragul, casei
Încât templul, s-a umplut de nor.

Și curtea se umplea instantaneu,
De strălucirea slavei, Lui Dumnezeu,
Încât privirea, mă-nfioară
Căci, slava Lui, e ca un vultur care zboară.

Vâjiitul aripilor heruvimilor, se-auzea
Până în curtea de-afară,
Ca glasul Celui Atotputernic era
Unul din heruvimi a-ntins mâna sa

Spre focul dintre heruvimi,
Care ardea, într-una,
Și omului în haină de in, i l-a dat
Și omul dintre, ei, afară a plecat...

Heruvimii au sub, aripile lor
Ca o mână, ca de om și ca ea se mișca.
I-am privit și iată aveau
Lângă ei patru roți,

O roată lângă, heruvim la toți.
Și fiecare roată, am privit-o, uimi, t
Strălucind, ca o piatră de hrisolit,
Roțile, se asemănau ca înfățișare,

Și părea că-i înăuntrul altei roți, fiecare
Și fiecare, asamblate la un loc,
Parcă constituiau, un giroscop! ! ...
Ele mergeau în cele patru direcții,

Fără a se mișca, în mers deloc
Se deplasau cu capul, la un loc
Păreau cu totul, un car de foc
Trupul, aripile, spatele și mâinile heruvimilor

Erau pline pe dinăuntru și dinafară, de ochii lor.
Am auzit cu urechile mele numele lor care
Era de ”roți învârtitoare.”
Ele aparțineau tuturor, celor patru.

Fiecare avea, patru fețe,
Și m-au impresionat, enorm
De heruvim, de leu și de vultur
A. doua, fiind față de om...

Am văzut că heruvimii s-au ridicat,
Erau făpturile vii, aceleași chiar,
Pe care le văzusem, la râul Chebar.
Roțile mergeau cu ei,

Când aripile, îi ridicau,
Alături de ei rămâneau
Dar nu se învârteau.
Duhul făpturilor acele

Era tocmai în ele(roți)
Slava Domnului a plecat
Din pragul templului
Cu pași fini, s-a așezat, pe heruvimi.

Ei și-au întins aripile, și-au zburat
Cum, Domnul, poruncă le-a dat,
La răsărit, la intrarea casei Domnului
Și parcă în zbor,

Slava, Lui Saddai, era deasupra lor! ! ...
Erau făpturile ce le-am văzut la râul Chebar,
Sub aripile lor aveau, niște mâini
Astfel am știut, că-s aceeași heruvimi...

Fețele lor erau ca cele văzute, la râul Chebar
Le memorasem în minte
Și mergeau drept înainte! ...

Moldovan Pavel
1dec. 2023.
Alba