Adesea ma-ntreb cum oare,

 Teama si-ngrijorare

 Ma leaga cu sfori stranse,

 de valori atat de reduse...

 Ma-ntreb cum credinta-mi de sticla,

 atat de usor e zdrobita,

 cum la o simpla suflare

 se stinge-n neant si dispare...

 Cum pot a-mi intoarce privirea,

 stiind care-mi este menirea?

 Cum pot sa nu-Ti aud glasul,

 cand el ma-nsoteste tot pasul?