Suflul toamnei

Povara scrisului
dusă cu umeri de toamnă,
frunze zbicite
de vânt înaripat,
stropi reci
ce se cred lacrimi,
când noiembrie
e drumul de plâns
al verdelui,
spre iernat…
Vântul îmi caută fața;
mă-ntorc,
împotrivesc,
îl ignor...
Ca un cerșetor
se ține de mine;
îl aud cum șuieră cântul
rece, îndrăzneț,
al toamnei cuceritor.