Sã ne venim în fire, sã iubim,
Şi focu-i, sã-l aprindem tot mai tare!
Cãci, dacã nu iubeşti, te-nşeli cumplit
Şi nici nu propãşeşti. Doar ţi se pare! ...

Sã ne venim în fire, sã iertãm,
Sã nu dospeascã-n noi vreun gram de urã!
Sã nu lãsãm a ni se-alãtura
O-aşa nenorocitã trãsãturã!

Sã ne venim în fire, sã slujim
Şi seara sã ne prindã pe tarlale!
Iar, tot ce ni s-a dat, sã investim,
Fãr-a dori foloase materiale!

Sã ne venim în fire, s-alergãm
Cu cei ce-aleargã spre-a primi cununa!
Cãci, cei ce, alergând, nu obosesc,
Vor strãluci în Rai, pe totdeauna!