Psalmul 87 al fiilor
lui Core


Dumnezeul mântuirii mele
Zi și noapte, la Tine am strigat,
La Tine, Cel mai presus de stele,
Eu robul Tău, prea-plecat.
Să ajungă rugăciunea mea
Înaintea Ta,
Că viața mea, de iad s-a apropiat,
Și sufletul meu, de rele e plin
Și-n inimă am, cel mai negru, venin.
Am fost socotit între, cei
Ce se coboară în groapă...
Ca un om neajutorat
Slobod, între morți
Întinde, dreapta Ta, și mă scapă
Și depărtează, de mine
A iadului porți.
Mă vei lua, de pe pământ,
Ca pe niște oameni răniți, pe care
I-ai uitat Părinte, ascunși, în mormânt! ? ! ...
Ca niște umbre, ce le-ai lepădat
Ca pe unul căzut, în mare păcat,
Am fost, în groapa cea mai de jos
Așezat...
Întru cele întunecate
Și-a morții umbră,
Unde de păcate,
Conștiința noastră e,
Atât de sumbră.
Toate valurile Tale, le-ai adus
Peste mine,
Iar mâna, Ta s-a-ntărâtat
Asupră-mi, Stăpâne...
Te-ntreb, ce va fi-n viitor
Pe cunoscuți i-ai depărtat de mine,
Încât am ajuns, urîciunea lor
Au devenit parcă, liote, străine.
Închis am fost și n-am putut ieși,
Ochii, mi-au slăbit de suferință
Strigat-am, la Tine, noapte și zi
Apăsat tare, de a mea conștiință.
Oare morților le vei arăta minuni? ! ...
Și nu-Ți vei mai aminti de mine,
Sau cei morți,
Negri ca niște tăciuni
Se vor ridica,
Și te vor lăuda
Pe Tine Stăpâne! ? ! ...
Oare, cineva din mormânt
Sau de pe fundul mării,
Va arăta, mare mila Ta și adevărul
Din locul uitat, al pierzării! ? .
Oare minunile Tale se vor cânta
În pământul uitat? ! ...
Ori dreptatea Ta? !
Când eu, către Tine am strigat
Dis de dimineață, Lumina mea,
Și-atunci, rugăciunea mea
Doamne, Te va întâmpina...
Pentru ce lepezi sufletul meu, Stăpâne
Și Fața Ta, o întorci de la mine? ? ! ...
Sărac am fost și în osteneli
În tinerețea mea înălțat,
Dar m-am smerit,
Și m-am mâhnit, totodat.
Mâniile Tale, au trecut peste mine
Și înfricoșările Tale, m-au tulburat
Până când o să mă uiți, Stăpâne
Și de mine vei fi depărtat? ? ...
Până și prietenii, avuți
S-au făcut, Părinte, nevăzuți! ! ...

Moldovan Pavel
30.09. 2023.
Alba Iulia