Pentru toate mulțumiri


Cât m-o mai ține pământul
Îți voi semăna, Cuvântul
Este datoria mea,
Până viață voi avea...
Asta mi-am impus-o, eu,
Promițând lui Dumnezeu,
Și-o să-l laud, mai departe
În viața de după moarte.
Când eram, micuț de stat,
Diavolul, m-a vizitat,
Ai mei erau duși, departe
Și-am trecut, tacit, prin moarte.
Se-arătă un, șarpe mare,
Stând întins, lângă picioare
Și-un balaur având, creastă
Creastă, galben, la culoare
Se târa dinspre fereastră,
Și trei broaște, foarte mari
Țepene ca niște pari...
Mari și amenințătoare
Gri verzui fiind, la culoare
Balaurul ca nisipul,
Și șarpele coloritul,
Niciunul nu m-a mușcat,
Dar eram, amenințat.
Alergam fiind îngrozit,
Însă nu m-au biruit,
M-a cuprins, esența fricii,
Cu-n văr, în casa bunicii.
Supravegheați, de-o mătușă
Mi-amintesc, pleca pe ușă.
M-am culcat și vărul meu,
Ne-a trezit, doar, Dumnezeu
După ore de somn greu,
El mut și cum v-am spus, eu! ! ...
Tata presimțind, supliciu
S-a-nvoit de la serviciu.
Necăjit tare, fiind
Teama morții, presimțind
Tot mai tare, încolțind,
Alerga terorizat,
Kilometri până-n sat,
Mă găsise, mai mult mort
Ajunsem, astfel încât,
Îmi scosese-n față, dinții
Care-mi erau încleștați,
Cu necaz, descătușați
Fiindcă în acea, rea zi
Nu puteam, nici înghiți.
Strigam disperat, pe tata
Ce vrea, să mă liniștească,
Să revin, în lumea noastrăm
Să se-nvârtă cumva, roata.
Diavolu încă-ncerca,
Viața a-mi reteza...
La cei, trei patru anișori,
Când copiii-s, niște, flori
M-am dezmeticit, cu greu
Cu voia, Lui DUMNEZEU,
Care viața, iar mi-a dat
Și să mor nu m-a lăsat.
Mică pradă, celuilalt...
(se temea, că-n viața mea,
Voi slăvi, pe Yehova,
Încât, se va rușina,
Mai bine m-ar, suprima
Și, să nu îmi, deschid gura
Să vestesc, cuiva Scriptura! ? ! ... )
Vara, pe la ora șapte,
Îmi turnau, pe gură lapte
Era sigur, sărbătoare,
Nu știu, dacă una mare,
Că, stăteau s-audă vești,
Multe femei, în povești,
Când mi-am revenit, de tot,
Sanitarul din comună,
Ce i-a fost, tatii suport
Îmi dădu penicilină...
M-am dus acasă, la soare,
Acea zi, de sărbătoare,
Mama, nu vorbea cu mine,
C-am făcut-o de rușine! .
Cauza căderii-n, comă
A fost, c-am băut palincă,
Și băui, mai mult, de formă
Dar tăria, totuși strică,
O avea, a mea bunică.
Cum la Brad, era zăpadă
Nu-n oraș, nici în câmpie,
Ci la munte-n, pușcărie
Erau, lupi, să te sfâșie,
Și să n-o, supună frica,
O luă și pe bunica!
Duceau desagii, drept de hrană,
Pâine. ouă și pastramă,
Și-un bax mare, de țigări
Erau, două arătări! ! ...
Pe drumul, lupilor tăcuți,
Care mișunau, prin munți,
Cum ziceam, spre primăvară
Mă făcusem”de ocară”...
Azi ziua n-o pot, cunoaște
Dar cred că era, de Paște,
Mama se-ntorcea, de la frate,
Ce era la pușcărie,
Că avea” pe cap o mie”,
Furturi și cine mai știe? ...
La activ, avea de toate.
Poate era, de Rusalii
Când, n-aveau, țigări penalii.
Printre ei, multe canalii,
Cum a fost și unchiul meu
Să îl ierte, Dumnezeu.
În fine crescui, mai mare
Trăind nopțile-n teroare,
Rugăciune, nu lipsea
Nici țipăt în casa mea! ! ...
Strigăte, la cei de Sus,
Și mai ales, la Iisus
Zi, noapte, mama-l chema
Cu milostivirea Sa.
Lucru, ce s-aducă bine,
Pentru, unchiul
Nu la mine...
Că eu, eram, de rușine
Deși-nvățam, la școală bine
Și nu le făceam, rușine.
Aveam, o teamă nefirească,
De Diavolul, nu de broască,
Și-n nopți negre, de catran
Tare mă înspăimântam,
Îmi sărea, subit, în spate
Cum face și neagra moarte.
Ani la rând, apoi șerpi mulți
Când umblam, vara deculț
Visam pășind, noaptea mare,
Că-mi străpung
Tălpi la picioare,
Era, mâna lui Satan
Ori poate, mă-mbolnăveam...
Dar pot azi, a recunoaște
Curtea, colcăia de broaște,
Noaptea, nicicum nu puteam
Străbate, scârbosul, neam
Era, din acea, râioasă
Care pătrundea, și-n casă.
De, ne făcea, mohorâți
Se-ncâlceau, ca puiu-n, câlți.
Temelia, de la casă
Avea o piatră, la bază,
Era piatră de hotar,
Tîrâtă, cu mult amar
Asta mama-mi, dezlegase
Temelia, fiind, din piatră,
Din hotar, fiind luată,
Piatra era, blestemată
Trei flăcăi o ridicau,
Și la loc, iar o puneau,
Pe acela-l, blestema
Care vrea a o muta,
Am zidit, nou temelia
Ce-ascundea, broaștele, ziua.
Și n-au mai, avut scăpare,
Aveam, în pod, un șarpe, mare
Ce da, semne de plecare,
Acesta, a fost urgie
Făcea noaptea, gălăgie.
Balauru-ntunecat,
Chip de babă, a luat
Mă smucea de, mâna stângă
Să mă smulgă, de pe pat,
Aievea chiar, o vedeam
Ochii, cînd îi deschideam,
Și avea pe cap, broboadă
Chipul, să nu i se vadă...
Dacă ar fi fost, bunica
Nu m-ar fi luat grabnic, frica.
Mulțumesc Lui DUMNEZEU,
Că sunt azi, un fiu al Său.
Am rămas, cu-n simț, ciudat
Că de rele am scăpat,
Domnul mi-a făcut, mult bine
Nu vreau să-L fac de rușine,
Că tare, m-aș rușina
Și nici pace, n-aș avea.
Și-aș avea, și-o moarte grea,
De-aș uita, pe YEHOWA,
Multă slavă, DOMNULUI
Fiului și Duhului,
Că mă țin, de legământ
Îi slăvesc, în vers și-n cânt.

Moldovan Pavel
17.09. 2023.
ALBA