Psalmul 38


Am zis într-o zi,
Căile mele le voi păzi
Ca să nu păcătuiesc, cu limba mea
Pază am pus gurii, când cel rău
Grăia înaintea mea.
Amuțit am fost și smerit,
Dar nici de bine, nu am vorbit
Și durerea mea, s-a înnoit,
Și m-a biruit.
Înăuntrul meu, s-a înfierbântat
Inima și cugetul meu, se va aprinde, foc
Nimic n-o va răcori pe ea,
Și nu se va liniști, deloc.
Și cu limba mea am zis:
”Fă-mi, Doamne, sfârșitul meu cunoscut”
Fă-mi cunoscut, ce-ai scris în zapis,
Despre lungimea zilelor mele,
Oare când l-ai scris,
Și numărul zilelor, mele care este,
Ca să știu, Dumnezeule, ce-mi lipsește! ? ...
Iată, slăvite Împărat
Cu palma, Tu, le-ai măsurat cândva,
Și nimic este, statul meu înaintea Ta! ...
Dar tot omul, care trăiește în lume
Și toate nu-s, decât deșertăciune
Omul nu cugetă,
Că nu-i decât, o trecătoare umbră
Care zadarnic, se bucură sau se tulbură,
Lucrează, devreme din zori
Și-și face zilele grele,
Strânge și strânge comori! !
Neștiind, cui le-adună pe ele...
Și întreb ca omul,
Cine este răbdarea mea,
Și statul meu, de unde este
Oare nu de la Domnul! ? .
De fărădelegile mele mă izbăvește,
Celui fără minte, ocară nu mă da! ! ...
Căci ce om în, viață, nu păcătuiește? !
Nimeni nu poate sta înaintea Ta! ...
Doamne, gura mea n-am deschis,
Pe mine, Tu m-ai făcut,
Sunt trecător ca un vis,
Pe-a somnului, cale
Ia de la mine, bătăile Tale.
Cu mustrări, pe om
Pentru fărădelegi l-ai pedepsit,
Deaceea-l ajunge multă jale,
Precum, poporul Tău
Când muncea în Egipt.
Ca pânza de păianjen, sufletul
I-ai subțiat,
Măritul nostru, glorios, Împărat! ...
În deșert, se tulbură, tot pământeanul
Când nimic în viață pentru ea, n-a adunat
Și-atunci cui strânge, de bunuri mormanul! ? ...
Auzi, Doamne, rugăciunea și cererea mea
Și lacrimile, nu mi le trece cu vederea,
Ci fă-mi, Doamne, bine
Căci, străin, sunt eu înaintea Ta,
Străin ca și părinții mei,
Miluiește-ne, pe mine și pe ei! ! ...

Moldovan Pavel
13.09. 2023.
Alba Iulia