Cheamă pe Isus la cîrmă,
Să-ți fie însoțitor la drum,
Strînge frate, orice fărîmă,
Nu risipi Cuvîntul oricum.

Nu poți în lume fără El,
Fără a Duhului călăuzire,
Ești ca o barcă far' de țel
Și ca o mireasa fără mire.

Ca oaia de turmă rătăcită,
Prin prapastie, prin pustiu.
Tot mai mult ești adîncită,
Departe de Hristos cel viu.

Ești ca o fîntîna fară apă
A cărei izvoare au secat,
Din ea nu se mai adapă,
Pămîntul uscat și însetat.

Ești ca norul fără ploaie,
Ce n-aduce împrospătare,
Pom fără viață care moare,
Se usucă și apoi se taie.

Ești un far făr' de lumină,
Care ești pus sub obroc,
Cînd ai Lumina cea Divină,
Vei lumina tare în orice loc.

Nu este viață fără de Isus,
Este tot cuprins de moarte,
El e viața ce curge de sus,
Ca spre ceruri să ne poarte.
Amin.