Cheamă-L pe Isus la raclă

În adâncul ființei tale
Este-un loc bine ascuns,
Un loc de suspin și jale
Unde nimeni n-a pătruns,

Nici tu însuți, căci e greu
Să-atingi rănile deschise
Care doar de Dumnezeu
Ar putea să fie închise

Și nu poți să intri singur
Într-un loc întunecat
Și atâta de nesigur
Și greu de înduplecat,

Într-un loc unde tăciunii
Pustiirilor fierbinți,
Țin văpaia stricăciunii
Vie-n totul tale-i minți

Și-unde viața adevărată
Zace-n racla amărăciunii,
Prinsă într-o natură moartă
Cu tot spectrul rațiunii...

Nu-i greu, e cu neputință
Să mai fii cumva trezit,
Fără „bobul” de credință
În Hristosul Proslăvit

Da într-un mod neașteptat
Acum ai primit credință
Ca să poți fi deșteptat...
Ți se cere doar voință!

Chiar citind aceste rânduri
Iată s-au trezit în tine
Ale fericirii gânduri
Și speranțe noi, divine,

E tot ce trebuie să ai
Ca să poți vedea Lumina
Care-aduce-n suflet rai
Când pe veci îți șterge vina.

Nu mai chinui în pâcla
Frământărilor mentale
Cheamă-L pe Isus la racla
Din adâncul ființei tale

Doar prezența Lui divină
Poate să-ți înghită bezna
Șintr-o veșnică Lumină
Să-ți așeze tare „glezna”.

Când lăuntrul tău miroase
A înfrigurată moarte
Și durerea-ți țipă-n oase
Duh de trup vrând a desparte,

Cheamă-L pe Isus la raclă
Și crede-n El cu tărie
Căci El poate să prefacă
Orice jale-n bucurie.

Ridică-ți spre Cer privirea
Cu încredere deplină;
Domnul este izbăvirea
Și nu întârzie să vină!

Nu te îngrozi de moartea
Și întunericul din tine
Că-n lumină-ți este partea,
Cu Hristosul Care vine

Și în veci o să-ți petreci
Cu El, Stânca veșniciei,
El E partea noastră-n veci
Și Izvorul bucuriei!

El E viața noastră-n slavă
Și aici, El ne E tăria,
Ajutor fără zăbavă,
Puterea și Păstoria,

Pacea fără asemănare...
Soarele de dimineață
Ce pătrunde-n orice stare
Aducând din morți la viață!

08/08/2018*Ioan Hapca
(Zaragoza)