7 - Domnul frânge pe cel trufaș

Domnul frânge pe cel trufaș
Și-ntărește pe umil.
De aceea moare-un rege
Ce trăiește-n fărdelege
Și se vindecă-un copil,
Unul mic și prea fragil.

Prăbușirea-i totdeauna
Mai grea celor înălțați.
Pentru ei mai mare-i lupta.
Cu cât ești mai sus, cu-atâta
Din ce-i drept să nu te-abați,
Nici neprihănit să nu te-arăți.

Că de umbli în dreptate,
Chiar de-ar fi să cazi vreodată,
Cinstea ta și-n prăbușire
Îți va sluji spre mântuire,
Va rămâne nepătată.
Te vei ridica îndată.

Cel de jos nu poate cade
Nici de sus, nici dureros.
Cel smerit stă mult mai bine
Și lângă Domnul se ține
Fie sus, ori fie jos,
El în toate-i credincios.

Pomul ’nalt e mult mai tare
Clătinat de orice vânt.
Turnul ’nalt șanse multe are
De-a nu rămâne-n picioare,
De-a fi dărâmat și frânt,
De n-are puternic așezământ.

Stâlpi ’nalți sunt mult mai tare
Fulgerați de norii grei.
Așa-s cei prea-nalți pe lume,
Mai aproape de genune.
Nu dori să fii ca ei
Fără de un sfânt temei.
Amin.
(Luni, 15 februarie 2021)