PLOUĂ


Plouă mărunt
În urbea pustie,
La două din noapte
Când încerc a scrie.
Lumini la ferestre, nu sunt
Plouă mărunt...

Pereții-ncălziți
Din ziua trecută,
Lasă un aer
Care sufocă,
Parcă arde o teracotă
Pe-asfalt zac tone de rocă
Copacii căzuți sunt
Smulși de vânt la derută

Natura aceasta, sătulă de noi
Dă semne clare, de nevroză
Pe un perete ”car cu boi” format mare
Adoarme în poză,
Ploaia s-antețit, stropii cad roi,
Plouă amarnic de tare! ...

Plouă ca la tropice
Zi după zi
Mi-e teamă că-ncolțesc
Boabele-n clăi,
Imagini vii
Cu-aspect nefiresc,
Parcă grotesc,
Ne servesc ciudate
Grave armonii...
În drumul spre moarte

Din ceruri, Creatorul, privește
Ar putea oricând,
Să vindece natura,
Dar știe că ea, acum ne pedepsește
Cum bine arată, la urmă Scriptura! ! ...

De toate relele, am fost preveniți
Prin cele doar zece, porunci,
De la-nceputuri,
Dar din fire fiind, necinstiți
Nu le-am respectat
De am ajuns, niște rebuturi

Toate noroadele, se tânguiesc
De-așa călduri monstruoase,
Cu-nșelăciune și-un aer nefiresc,
La soare, la umbră și-n case,

În alte zone, puhoaie de apă,
De trunchiuri și de noroaie,
Și ce e mai rău,
Coboară puternic și apele sapă
Plouă apocaliptică, ploaie
Tot ce-a cerut am cerut rău
Prea puțini oameni, mai scapă
Ne-a pus frîiele-n mâini
DUMNEZEU.

Moldovan Pavel
23.07. 2023.