Nu înțeleg înțelepciunea,
Întrece mult a mea știință,
Misterele ce-mpânzesc lumea
Și cele din a mea ființă...

Nu înțeleg câte sub soare
Au fost, nici câte vor mai fi,
Un om se naște, altul moare,
Și toți se scurg spre veșnicii...

Nu înțeleg ce e departe,
Nici ce-i aproape nu pricep,
Tot universul e o carte
C-un alfabet ce nu-nțeleg...

Nu înțeleg acest adânc
Ce-nțelepciunea îl îngroapă,
Nu pot pricepe, rând pe rând,
Câte priceperea dezgroapă...

Nu-L înțeleg pe Cel ce toate
În existență le-a adus,
E prea înalt, e prea aproape,
E prea adânc, și e prea sus...