6-Când e omu-n mari primejdii

Când e omu-n mari primejdii,
Atunci sufletul și-arată,
Numa-n încercări se vede
Comoara ce nu se pierde
Și starea lui adevărată
De necazuri prelucrată.

Caracterul cel puternic,
Firea de erou o are
Numai cel ce nu-l înfrânge
Împotrivirea pân’ la sânge,
Nici a morții grea-ncercare
Care-ar vrea să îl doboare.

Nimic nu-i la întâmplare,
Ci totu-i rânduit
De Acel ce știe toate
Și să te-ntărească poate.
Rămâi deci liniștit
Lângă-al tău Isus iubit!

Cum adevăratul aur
Numa-n foc se lămurește,
Tot așa credința bună
Se-ntărește în furtună,
La-ncercări se dovedește
Cât de tare strălucește.

Gândește-te la încercare
Că nu ești tu cel mai lovit.
Nu-i casă fără morți pe lume,
Nici bucurie ce nu mai apune,
Nu-i început fără sfârșit
Și nici un om ce n-a greșit.

Până nu încaleci calul,
Nu-i cunoști năravul rău.
Până nu vine-ncercarea
Și te-ajunge strâmtorarea,
Nu-ți cunoști vecinul tău
Ce te-ajută-n ceasul greu.
Amin.
(Miercuri, 22 iulie 2020)