Cugetare...


Omului făptura Ta
I-ai dat drept, de-a judeca(GÂNDI)
Și dreptul de a alege,
Cinste sau fărădelege...

Cel Ce vii din necuprins,
Într-o clipă, m-ai convins
Că și om și animale,
Ca și plante, dau semnale

De viață pe a lor cale.
Omul și-animale multe
Multe rele pot să-nfrunte! ...
Și ciudat, n-au trai egal
Cu regnul Tău vegetal...

Și chiar luați, la un loc
Nu ocup-atâta loc,
Că luat, la intâmplare,
Cresc pe-o arie mare,
Ființele vegetale...

Unele-s, ca noi, mai simple
Dar grozav de iubitoare,
Sufletele, să ne umple,
De tandrețe și candoare! ! ...

Dacă ar putea vorbi,
Sigur, că ne-ar mulțumi,
Pentru că-ngrijim, de ele
Ca Tine de toate cele! ...

Nu doar om și animal,
Ci oricare, dintre plante
Dovedesc în mod egal,
Că nu-s de-al nost regn, departe

Au aparat, respirator
Fiind foarte, sensibile
Ca noi, fără apă mor
În chinuri teribile.

Simt și timp și ambient,
Timpu-nscriu în înseși ele,
Cu-n sistem, inteligent,
Își trec, anii în inele.

Dacă e ceva rigid,
În calea frunzelor, lor
Unduiesc uluitor,
Crenguța, lăstarilor.

Sângerează, la rănire,
Și coagulează, clei,
Fac cicatrice, subțire
Ca o urmă-n locul ei,

Hrana lor, diferă însă
Ce-i reziduu pentru om,
E masă, curată-ntinsă,
Pentru ierburi, pentru pom! ! ...

Iar vedețuri și semințe,
Sunt hrană, atîtor ființe
Animale om, insecte,
Ce dau hran-a, lor dejecte! ...

Ierbivore-omizi și viermi
Ce pot pomii, să-i mănânce
Să-i împingă la răscruce,
Pân-la urmă să-i usuce.

Înțelept a conceput
DOMNUL, tot ce a făcut
Să trăiască se hrănesc,
Prin cuget, DUMNEZEIESC.

Hrana, dacă, li se strică
Mânc-o, cantitate mică,
N-ajung la sațietate,
Că nu e de calitate
Și poate duce chiar la moarte.

Mai nou,” capul răutății”
Omul, sursa nedreptății,
Hrană proastă, ambalează
În foițe lucitoare,
Și-o prezintă-n cadrul pieții
”Ca o hrană sănătoasă! ! ... ”

Și de-aici, tot lanțul trofic
Se înlănțuie haotic,
Și-aduce, dezechilibre,
De-ajungem grași și sugative...

Ne modificăm genetic,
De-aceeași factori externi
Și să mă exprim ”poetic”
Devenim... oameni moderni! !

O eternitate, șchioapă,
Pentru omul ce se-ndoapă,
Iar de nu luăm, măsuri
Stăm, sălbatici, prin păduri.

Nu știu omului sălbatic,
Cât de, bine îi mergea
O fi fost, în grup empatic
Ori pe semeni, îi mânca! ...

Cum a fost sau nu a fost,
Nu era deloc, un prost
Și avea, în toate-un rost
Bine-și îngrijea ființa,

Însă și-a pierdut credința! ! ! ...
Când, pe vreme, de furtună
Implora Soare sau Lună
Să-i ridice, neputința! ! ...

Domnul l-a-ntors, la credință,
Prin venirea, Duhului,
Care-a devenit, ființă
Luând chipul omului.

Prin crucificarea, Lui
Cel, purtând urme de cui,
Născut din Duh și Maria,
Numit, Fiul al Omului
Toți aleșii Domnului,
Cei ce cred, în jertfa Lui
Moștenesc Împărăția! ! ! ...

PS
În Raiul ce va veni
Toate, vor conviețui,
Domnul cu ele va fi
Nu le va deosebi! ...
Însăși regnul, mineral
Acolo le e egal! ! ...

Moldovan Pavel
25.06. 2023.