Paradox

Să nu ne mire,
Că facerea de bine
Poate s-aducă,
Multă rușine.

Asta pentr-un om
E-o încercare,
Cerând acestuia,
Multă răbdare...

Și pregătirea altor
Încercări,
Care vin cu
Binecuvântări.

N-apare-n viață
Un lucru, fără rost,
Doar că nu învață,
Din El, omul prost...

Cel încercat, de multe

Nervos se-oprește,
Numără pân-la trei
Și pe Yah mărește! ! ! ...

Și chiar dacă se repetă
Încercarea,
Domnului slăvește
Înălțarea,
Și nicidecum nu vine
Dezbinarea...

Fiindcă, Domnul,
Știe inimile drepte,
Și-l urcă, pe cel bun
Pe-nalte trepte

Cuvinte minunate-i
Pune-n gură,
Și-un strop de vin
Și-o gură, de prescură.

Și sufletul acestuia-i
Divin,
Împărtășit cu păine
Și cu vin! ! ! ...
Nu se sustrage
De la greutăți,
Și pace face-ntr-e
Adverse părți! ...

O... dacă fiecare-ar
Fi un om ales,
Și-n bunătatea lui
Om de-nțeles,

Să nu mai fie
Pe pământ vre-o ceartă,
Ci bucurie,
Pân-la rai în poartă! !

Și nădejde vie,
Și Dumnezeu, Tatăl
Ar fi bucuros,
Că n-ar fi să fie,

JERTFA Lui Christos! ! ! ...
Dar, mari mulțumiri
Fie-aduse Lui,
Trupului, zdrobit
Și a Sângelui! ...
Dar să nu ne mire,
Facerea de bine,
A marelui Mire
Pentru, Mântuire.

Moldovan Pavel
21.06. 2023.