Prorocul Ilie! ...


Ilie Tișbitul unul din locuitorii
Galaadului, a zis Împăratului
Israelului, Ahab:
-Viu este DOMNUL Israelului
Înaintea căruia stau, că anii aceștia
Ploi nu cad.
Vor seca apele-n, vad
Nu va fi nici rouă,
Lipsi-vor amândouă...
Că-i cer Lui DUMNEZEU
Și ele nu vor fi, decât
La cuvântul meu! ...
Și cuvântul DOMNULUI pentru a fi păzit
A venit la el zicând:
-Mergi spre răsărit,
Și te ascunde, la pârâul Cherit,
Apă vei bea din pârâu,
Nu va fi grâu,
Dar nu vei duce lipsă, căci
Am poruncit corbilor și zi de zi
Ei te vor hrăni! ! ...
Pentru că vor fi împlinit,
Tot ce le-am poruncit.
Cum în țară n-a mai plouat,
Pârâul Cherit a secat.
Iar Ilie la cuvântul DOMNULUI
A plecat la, Sarepta Sidonului! ...
Căci DOMNUL poruncise
Unei văduve de acolo,
Poruncă Dumnezeiască,
Să locuiască la ea și să-l hrănească! ! ...
Văduva, era o femeie săracă,
Dar DUMNEZEU hotărâ, cum să facă.
Ilie, a găsit-o la poarta cetății,
Care să facă focul, pesemne,
Strângea în poală, vreascuri și lemne.
El a strigat-o îndată,
Cerându-i un vas, cu puțină apă.
Pe când pleca să-i aducă, iar a strigat-o
Să-i aducă în mâna, ei în fine
Și o bucățică de pâine.
Tot ce mai avea, acestă străină,
Era puțin ulei, în urcior și-n oală
Un pumn de făină! ...
Și i-a răspuns femeia, iată
Strâng lemne de foc,
Și pregătesc o turtă
Pentru mine, fiul meu,
Și ție domnul meu Ilie.
Pentru ultima datăm, în acestă zi,
Apoi cu siguranță, vom muri...
Ilie i-a zis:
-Nu te teme, numai adu-mi întâi mie,
O turtă apoi fă-ți ție și fiului tău,
Și să-i mulțumim lui DUMNEZEU! ! ! ...
Ilie știa, că Dumnezeu spunea,
Că făina și uleiul, nu se vor termina,
Până ce-n Israel și Samaria va ploua! ...
Apoi fiul femeii, s-a-mbolnăvit
Atât de cumplit, încât a murit...
Atunci ea îi reproșa:
-Ai venit, omule al Lui DUMNEZEU
Să-mi aduci aminte de nelegiuirea mea? ! ...
Dar Ilie i-a cerut, copilul și l-a dus
În odaia de sus, unde dormea
Și în rugăciune stăruia! ...
S-antins peste copil de trei ori,
Și iată copilul trăia.
Atunci femeia i-a zis:
-Cunosc, prin invierea fiului meu,
Că ești, un om al Lui DUMNEZEU
Și văd într-adevăr,
C-ale tale cuvinte, sunt adevăr.

Ilie și Ahab

A trecut mult timp până când,
Cuvântul Domnului, a venit la Ilie
În al treilea, an la rând,
Și i-a spus, ce-o să fie:
-Du-te și arată-te lui Ahab
La cuvântul meu,
Și voi da ploaie pe pământ
A zis DUMNEZEU...
Ahab l-a chemat pe mai marele
Casei-Obadia-, un om credincios,
Să-i ceară să-mplinească, un lucru de folos.
Deaceea când, Izabela nevasta lui
Ahab, a nimicit prorocii Lui DUMNEZEU,
Obadia, ascuns o sută dintre ei,
De fața ei.
Căte cincizeci, într-o peșteră, uscată
Și i-a hrănit cu pâine și apă...
Și era foamete mare în Samaria
Încât oamenii, cei mai mulți
Erau un fel, de paria! ! ...
Și i-a cerut un lucru cu folos
Și acesta era, ca la izvoare și
Râuri să meargă, să caute vitelor iarbă.
Ca vitele și caii să nu moară,
Până va cădea ploaie, în țară.
Ahab și Obadia, au împărțit țara în două,
Mergând în direcții opuse.
Cum nu se știe, dar pe drum Obadia
L-a-ntâlnit pe Ilie.
Deaceea l-a salutat,
Și imediat i s-a închinat! ...
Ilie i-a zis:
-Du-te spune stăpânului tău
-A venit Ilie-.
El a răspuns, cu ce am greșit de mă
Dai pe mâna lui Ahab, ca să mă omoare? ! ...
Căci n-a rămas împărăție sub soare, unde
Să nu trimită să te găsească, ca să omoare.
Și-apoi, după ce voi pleca, de la tine
Imediat Duhul DOMNULUI
Te va fi luat și mutat! ...
Și dacă Ahab, nu te va găsi, mă va omorâ.

Ilie pe muntele Carmel.


Obadia, s-a dus înaintea lui, Ahab
De l-a înștiințat.
Acesta mânios l-a întrebat pe Ilie:
-Tu ești cel ce tulburi pe Israel? ! ...
Ilie l-a apostrofat:
-Tu și casa tatălui tău, l-ați tulburat! ...
Ați părăsit legile Lui DUMNEZEU și ca
O haită șacali, v-ați luat după Baali...
Și acum strânge tot Israelul și pe cei
Patru sute cincizeci, de proroci ai lui,
Baal și Așerei,
Ca să dovedesc că ei,
Nu sunt dumnezei! ! ...
A cerut să se aducă doi boi, de jertfă
Și a vorbit norodului așa:
-Dacă DOMNUL este DUMNEZEUL lui Israel,
Merceți după el! . .
Iar dacă este Baal, mergeți după Baal...
Au ridicat două altare
Primii, prorocii lui Baal, au strigat toată ziua, tare
Până dădeau semne, de aiurare! ...
Ca Baal să trimită foc, care să mistuie jertfa.
Au strigat de groază
Până la amiază
Ilie-i întărâta, să strige la zei
Bătându-și în tot felul, joc de ei
Și apoi a reparat,
Altarul DOMNULUI
Care fusese dărâmat...
A pregătit boul cel injunghiat.
Au săpat șanțuri, împrejurul jertfei,
Le-au umplut cu apă și pe jertf-au vărsat.
Când se apropia, jertfa de seară
Ilie a strigat,
Pe DUMNEZEUL, Lui Avraam, Isaac și Israel
Cerând foc din cer,
Să cunoască, Cine-i El,
Fiii lui Israel.
Apoi Ilie Domnului, s-a rugat și focul
Din cer n-a-ntârziat! ! ! ...
Amistuit jertfa și toată apa a secat.
Au aflat care e DUMNEZEUL Cel Adevărat! ! ! ...
Iar pe prorocii lui Baal,
I-au prins și i-au înjunghiat,
La pârâul Chison pe-al său mal.
Și s-a pornit dinspre Mare,
Ploaie mare! ! ! ...

Moldovan Pavel
12.06. 2023.
Alba Iulia