4 - Încet la mânie

Cine se biruie pe sine este cel mai tare.
E-un viteaz ne-nfrânt în lupta cea mare.
El va birui ispita și orice-ncercare.

Cine este iute la mânie face multe prostii.
Cu omul plin de răutate împreună să nu fii,
El stârnește-ntotdeauna certuri și urgii.

Cel ce nu e grabnic la mânie potolește cearta.
Prețuiește mai mult ca un viteaz din Malta
Și mai mult decât cel ce-a cucerit cetatea.

Începutul unei certe-i ca pornirea unei ape
Curm-o înainte ca de sub control să scape!
Fii potolit și măsoară-ți cuvintele de-aproape!

Înțelepciunea face pe om încet la mânie.
E o cinste să poți uita greșeala fără să-ți fie
Gândul la cel ce te-a-ntristat, ci să ai bucurie.

Cel plin de mânie trebuie să-și ia pedeapsa
Că, dacă cumva se-ntâmplă să-l scoți din ea,
Sigur va trebui să mai faci o dată aceasta.

Este-o cinste ca să te ferești de certuri.
Cei ce se aprind la ceartă nu ajung în ceruri.
Păzindu-ți limba, ești scutit și de necazuri.

Nu te-mprieteni nicidecum cu omul mânios.
Nu te-nsoți la drum împreună cu cel furios.
El este ca cetatea spartă-ntotdeauna dușmănos.

Nebunul își arată patima, nu se ferește.
Cel înțelept se luptă și o stăpânește.
Dumnezeu îi dă putere și o biruiește.

Omul care se-nfurie face multe păcate.
Mândria te-mpinge la nebunie și moarte.
Doar jertfa din Calvar ne scapă de toate.
Amin.
(2019)