Dor de DUMNEZEU și Rai

Motto

Cu slavă și mare dor,
De Cuvânt, de Creator,
Ca și de-un Mângâietor,
Al, creștinilor izvor,
Domn, de Viață dătător,
Stăpân, al Stihiilor
Și a toate Ziditor,
Părintele tuturor,
Slava dumnezeilor,
Rana fariseilor,
Și-mpărat iudeilor,
Milostiv, oamenilor
Păstor bun, al oilor
Plinitor nevoilor,
Dătătorul, versului
Tatăl universului! ! ! ...



Eram departe de Tine, Doamne,
În, copilăria mea,
O clipă-n viață, în icoane
Vedeam, ceva, din Slava Ta...

Dar, mai oprit, de ori o mie
De ele, a m-apropia
Încă din copilărie,
Să depărtez, mânia Ta! ! ...

Ideea, de dreptate, cere
De când mă știu, mare tribut,
Dar de la, Tine, mângâiere,
Primit-am, de când m-am născut.

Chiar de copil fraged, cel rău
Dorea să fiu cu, duhul său
Că noaptea mă înspăimânta
Și mă luptam, cu umbra sa

Dar, dimineața, Tatăl Meu,
Lumina, răul alunga
Te arătai, Tu, Dumnezeu,
Să gust, un strop, din Slava Ta.

Supus am fost, unui blestem,
Mult separat, de-ai mei părinți,
Eram prea slab, să pot să gem,
Să m-arăt, trist, să strig la sfinți! ...

Când se aflau, în preajma mea
Trăiam în mediu, zbuciumat
Fiindcă mama, Te striga
Isuse Domn și Împărat,
Din disperarea cea mai rea

Cred, că-și diviniza și frate,
Și cele doua surioare
Te chema, sprijin la toate
A lor neânțelese fapte... .

Ca la sfârșit, pe pat de moarte,
S-o părăsească, amândouă
Jignind-o și surori și frate,
Pentru a sa credință ”nouă”

În ceea, ce mă privește
Iubirea părinților,
Cu atenție, sporește
O, încredere-n Păstor! ...

Cu toată, străduința, lor
Și cu tot, devotamentul
Măreau pe, blândul lor Păstor,
Citindu-i întâi Testamentul,
Tocmai când era momentul! ! ...

Cu-n gust amar și cu dureri
Cum mulți, nu au, pe-acest Pământ,
Plângeau de-a mele, neplăceri
N-ainte, de-a pleca-n mormânt! ! ...

Dar lângă ei, sta, propriul lor Frate,
Care-i păzea, că n-aveau tați
Copii ce-au dus, poveri în spate,
Numai, de Tatăl, ajutați! ! ...

Plecau senini și împăcați,
Cu Domnul Slavei, ce-i iubea
Erau de fapt, Lui Iisus frați
Ce părăseau, o lume rea! ...

El, mamei, i s-a arătat,
Lâng-a ei pat, de suferință,
Și tatei, mult curaj, i-a dat
A lor, cea mai, Iubită Ființă! ! ...

Fugit-am, și eu, la Iisus
Precum Iair, pentru copilă,
O, Piatră Vie, ce m-a dus
La Poarta, unde-i multă milă.

Știam, că-n lume, n-am nimic,
Pentru că, nu-i aveam pe ei,
Dar, încântat, azi pot să zic
Trăit-am, Doamne-ntr-e iudei! ...
O dată cu dragostea Ta
Ce-mi arătai, Tu, Mare Mire,
Primit-am prin nevastă-mea,
Atâta sprijin și iubire! ! ...

Dar numai, Ție, Slavă-Ți dau
Și o înalț, Tatălui vie
Și pe sărac, îmbrac și-ncalț
Familiei dau mulțumiri

Și-ndemn o lume ca să știe
Că unde-s, multe, prigoniri
E și, Izvorul de-mpliniri,
Și multă multă bucurie! ! ...

Iisus, cei ce nu fac, ce zici
Și nu au roadă, ucenici
(Cum fac nevasta și copiii)
Sunt simple, tufe de urzici,
Ce-nțeapă, tainele iubirii...

Încă, de-aici, de pe pământ
Împreună, cu toți trei,
Vrem să-ți, urmăm Hristoase Sfânt,
Să merg cu Tine la ai mei...

Știu că la, Tine, voi veni,
Poate curând, poate târziu
Păzește-i Doamne, pe copii
Soția plânge, pe sicriu,
Dar vreau, alături, să-i fiu, viu.

Am vrea toți patru-n, loc în Rai
Cu noi Iisuse, blând, să stai,
Tu ne ești, mare mângâiere,
Și, Duhul, Cel tare-n putere.

Și Tatăl Care ne-a făcut,
Din duh și nu ne lasă-n lut,
Vom fi cu El, ca la-nceput,
Într-un Eden, ce-a fost pierdut.

Căci, nemurire ne-ai adus,
Prin Crucea Ta, iubit Iisus
Te rog păzește-ntregul, neam
De la urmași, pân la Adam,

La cer, la Tatăl, Tu Te-ai dus
Dar n-am rămas, fără Păstor,
Că ne-ai trimis, Mângâietor
Veghind, asupra tuturor,
Te-ntorci la, noi și ne duci, sus.

Scriptura, Tatăl, ne-a dat dar,
Prin Duhul, am primit, mult har
Ne-ai arătat, tot scopul, Ei
Tot ce-nvățai, printre iudei! ...

Purtam pe-atunci, pe ochi maramă,
Duhul, la Tine, azi ne cheamă
Ne-nvață, Doamne, Calea Ta
Spre mângâierea, multora.

Ne-nvață, Adevărul Tău,
Frate iubit și Dumnezeu,
Vom fi cu Voi, ca la-nceput
Sfinți precum, ne-ați conceput.

Moldovan Pavel
13.05. 2023.
Alba Iulia