S-au coborât cuvintele iubite dinspre cer
Si-am asternut pe o foiae în versul efemer
Ca firul se destramă, de nu e cu folos
De nu aduce în inimi pacea Lui Hristos

De nu-ti arată calea, cea vie către El
Atunci nu cunosti jertfa, iubitului meu Miel
Nu scrie atunci nimica. . ci lasă foia albă
Si fugi ca să-L cunosti, la Golgota degrabă

Să cauti pe dealul, ce căpâtana sa numit
Să vezi prin Duhul pe Cel ce s-a jertfit
Să cazi sub crucea Lui de suferintă,
Si să-ti aduci păcatul, să-l steargă prin credintă

Trăieste lângă Domnul, si ochii nu-ti lua
De la iubita-I palma, si gaura din ea
Ca-i numele tău scris, în palmă cu piron
Să poti intra pe poarta de aur din Sion.

Din prorcocie-n prorocie, citeste ca să sti
Cum Mielul blând ca Leu, din ceruri va veni
Si niciodată Dumnezeu nu va mai lăsa
Pe Fiul Lui Cel scump, pe cruce a urca.

Sileste-te ca sa-L cunosti acum, ca Miel
Să nu fie tarziu, când brtatu-İ de otel
Va aduna recolta, ce-n lume-i risipită
Biserica la cer va ridica-ntr-o clipită.

Ca Leu, e prea târziu. . când judecata-i gata
Când îti va scoate El din întuneric fapta
Când inima-ti zdobesti în plans si in amar
Va fi tarziu atunci. . plânsu-ti va fi-n zadar. Amin!