Doamne! Dă-ne Duhul Tău
Să-neajute-n suferintă
Pe pământ a început
Lepădarea de credintă

Sunt bufoni pe scaune-nalte
Ce stau muti, fără cuvânt
Se prefac, sau chiar nu stiu
Că taina fărădelegii a-nceput

S-a-ntors Sodoma pe pămãnt
Pe un cal galben stă călare
Si-a stricat cu lepra ei
Pământ vazduh si mare

Ca bietul Lott ne chinuim
La porti închise în cetate
Căci peste tot unde te uiti
E numai răutate

Si tot ce scrie în Scriptură
Cu repezeala se-nplineste
Vedem cum se stinge lumina
Si răutatea lumii creste

În prigoniri, si-n libertate
Nu voi înceta să spun
Despre Domnul meu Cel vesnic
Si cât Este El de bun

İnima, se-nviorează
Si-ncepe-a se bucura
Când stiu ca vine ziua
Si-orce genunchi se va pleca. Amin